Economia Mediului

Înainte de revoluţia industrială, dezvoltarea economică era lentă şi se înscria într-o lume agrară, aflată în armonie cu natura;

O dată cu începuturile industrializării devine clar faptul că natura este dominată de către om;

Teoriile economice se dezvoltă pe măsura progresului tehnic, dar nici una nu ia în considerare factorul natural.

Apa, aerul, solul sunt considerate bunuri colective, dar nu li se atribuie nici o valoare (preţ).

Se cunosc şi se aplică în prezent o serie de metode moderne de epurare a apelor uzate rezultate din industrie, care urmăresc atât eliminarea agenţilor poluanţi, cât şi recuperarea unor substanţe utile; dintre acestea amintim:

recuperarea metalelor grele din apele uzate se face cu ajutorul unor microorganisme capabile să le acumuleze sau să le absoarbă.

procedee de oxidare a impurificatorilor în prezenţa unor catalizatori chimici sau biochimici; aceste procese decurg cu viteză mare, la temperatură şi presiune normală, asigurând un grad de purificare avansat, aprox. 99%. De exemplu, cercetătorii canadieni au realizat un amestec de 25 de bacterii capabile să degradeze practic orice deşeu, chiar şi uleiurile de la transformatoarele electrice.

eliminarea fosforului şi azotului prin reacţii specifice; aceşti poluanţi ajung în ape datorită folosirii lor în exces în agricultură sub formă de fertilizanţi sau îngrăşăminte chimice.

Tehnicile de decontaminare a apelor nu sunt nici simple şi nici ieftine, dar este necesar ca ele să fie aplicate riguros şi sub un control atent pentru a preveni deversarea apelor uzate în sursele de apă potabilă sau în cele folosite pentru fabricarea alimentelor şi băuturilor.

De asemenea, în toate ţările preocupate de problematica mediului înconjurător există sisteme de taxe şi amenzi pentru evitarea poluării apelor, solului şi a aerului.

Există şi un efect economic direct: creşterea costurilor de investiţii şi exploatare în acţiunea de potabilizare a apelor. Costurile de exploatare cresc direct proporţional, odată cu creşterea conţinutului de substanţe poluante din apă.

Depoluarea marină

Se referă în special la poluarea cu petrol a mărilor şi oceanelor ca urmare a unor accidente. Vântul şi mareea împiedică acţiunile de depoluare şi împrăştie pelicula de petrol pe suprafeţe mari.

Metoda clasică utilizează baraje flotante (cordoane gonflate cu aer) dinamice sau filtrante, care înconjoară pata de petrol. Din avion sau de pe rampe de lansare se aruncă peste petrol substanţe absorbante care aglomerează hidrocarburile permiţând colectarea lor.

Japonezii utilizează un polimer care gelatinizează petrolul.

De asemenea, s-a descoperit un virus netoxic care poate prelucra peste 20 de componente din petrol.

Deocamdată poluarea marină cu petrol este un accident împotriva căruia omul nu are încă o metodă foarte eficientă de luptă.