Ecoturism

ECOTURISMUL – PRINCIPALA FORMĂ A TURISMULUI DURABIL

Dezvoltarea durabilă nu este doar o modă, ci o necesitate impusă, pe de o parte,

de nivelul înalt de dezvoltare la care au ajuns unele state, iar pe de altă parte, de

rămânerea în urmă a economiei multor altor state.

De la apariţia sa, în 1987, conceptul dezvoltării durabile a pătruns în toate

domeniile vieţii economice şi sociale: de la agricultură durabilă până la transport durabil

şi turism durabil.

Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internaţională de Conservare a

Naturii, WWF – Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – Federaţia

Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale, încă din 1991, s-a definit conceptul de

turism durabil: „dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi

marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a

mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru

generaţiile viitoare”1. Din această definiţie rezultă că orice formă de turism trebuie să

respecte principiile dezvoltării durabile, plecând de la ecoturism, turism verde şi turism

rural, până la turismul de afaceri sau cel automobilistic.

1. Turismul şi mediul

Un număr tot mai mare dintre cei implicaţi, sub o formă sau alta, în activităţile de

turism sunt conştienţi de efectele provocate de dezvotarea turistică, de impactul acestor

activităţi asupra populaţiei şi ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouă şi zece ale

secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în

conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic şi evită

suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte impacte negative asupra mediului.

Noţiunea de impact presupune analiza relaţiei turist - resursa turistică -

produs turistic, care se desfăşoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, până la

asigurarea pachetului de servicii şi acţiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul

respectiv.

Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:

• cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic;

• existenţa unei infrastructuri generale, care asigura circulaţia, accesul şi

informarea;

• prezenţa unor structuri turistice de cazare, alimentaţie publică, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact,

care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

1 Istrate, I, Bran, F., Roşu, A.G. – Economia turismului şi mediului înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti,

1996, p. 258.

--

Impactul politic

Este determinat de poziţia în politica turistică a guvernului privitoare la industria

ospitalităţii, care pentru cazul României considerăm că ar trebui să aibă următoarele

direcţii:

• turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în viitor cu

sprijinul statului;

• folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului naţional, cu

asigurarea protecţiei acestora;

• ridicarea calităţii amenajărilor turistice şi a serviciilor turistice şi prin îmbunătăţirea

politicii de resurse umane;

• modernizarea infrastructurii generale şi extinderea ei în folosul dezvoltării

turismului;

• rolul şi dimensiunea sectorului privat în turism trebuie să fie mărite considerabil.

În cele ce urmează vom face o analiză a tipurilor de impact. Existenţa şi evoluţia

omului, a societăţii în ansamblul său sunt determinate de calitatea mediului. În acest

sens mediul, definit prin totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţile

umane aflaţi în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile

de viaţă, de muncă şi perspectivele dezvoltării societăţii

Desfăşurarea eficientă a activităţilor turistice presupune existenţa unui mediu

înconjurător adecvat, având calităţi superioare atât în privinţa condiţiilor naturale, cât şi a

celor create de om. Printre motivaţiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de

destindere, de recreere, de odihnă activă într-un mediu agreabil, cu o natură nealterată:

aer curat, apă, soare, zăpadă, linişte, peisaje reconfortante. Altfel spus, mediul şi

calitatea acestuia reprezintă condiţia fundamentală a desfăşurării activităţilor turistice.

Amenajarea şi valorificarea prin turism a naturii şi a valorilor culturale, fără

discernământ şi la întâmplare, pot produce în timp şi spaţiu efecte defavorabile asupra

tuturor componentelor de mediu.

Impactul social

Se manifestă prin influenţa pe care o are turismul asupra modului de viaţă

tradiţional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual şi profesional. În

condiţiile în care modul de viaţă socio-economic are tot mai acute tendinţe de

generalizare şi uniformizare, păstrarea unor elemente cu specific tradiţional, vor ocupa

un loc important în viitorul aşezărilor incluse în activităţi turistice.

Acestea reprezintă căile de păstrare a unei identităţi socio-culturale, de dobândire

a unei personalităţi distincte în cadrul turistic local, naţional şi chiar mondial. Această

valorificarea prin turism a patrimoniului natural şi cultural al unei zonei turistice prezintă,

în plan social, atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ.