Epurarea Apei

Imagine preview
(9/10 din 4 voturi)

Acest curs prezinta Epurarea Apei.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier ppt de 36 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Ecologie

Extras din document

1. Utilizarea plantelor in epurarea apelor

Treapta terţiară de epurare a apelor uzate reziduale :

reţinerea produşilor finali de degradare ( azotaţi, fosfaţi ),

Metode chimice

fizice

biologice ( iazuri biologice ).

Iazurile biologice reprezintă bazine puţin adânci în care are loc îndepărtarea din masa apei a substanţelor organice, utilizându-se microorganismele şi existând o anumită influenţă din partea omului [ Chirilǎ E., 2000 ].

Rolul pe care-l poate îndeplini un iaz biologic este de :

- etapă secundară sau terţiară de tratare a apelor uzate

reziduale

- instalaţie de epurarea a apelor uzate la scară redusă

- rezervor de egalizare

- bazin de sedimentare [ Chirilǎ E., 2000 ].

În cadrul acestor iazuri biologice se utilizează fie o macrofloră algală, fie o microfloră algală.

Fitoremedierea   - tehnologie care utilizează diferite plante care degradează, extrag sau imobilizează poluanţii din sol sau apă. - o alternativă mai economică comparativ cu alte metode de tratare deja cunoscute. Fitoremedierea este numele dat unui set de tehnologii care utilizează plantele pentru epurarea unor zone contaminate. ( phyto = plantă şi remediation = corectarea răului, fiind un termen relativ nou - a apărut în anul 1991) Aplicaţiile fitoremedierii pot fi clasificate - în funcţie de soarta poluantului: degradare, extracţie sau o combinaţie a acestora. - în funcţie de mecanismele pe care acestea le utiizează: extracţia poluanţilor din sol sau din pânza freatică; concentrarea poluanţilor în ţesutul plantelor; degradarea substanţelor poluante prin diverse procese abiotice sau biotice; evaporarea sau transpiraţia substanţelor poluante volatile din plante în atmosferă; imobilizarea poluanţilor în zona radiculara a plantelor, etc.

Tehnologiile fitoremedierii

FITOEXTRACŢIA este o tehnologie care realizează extragerea poluanţilor de către sistemul radicular al plantelor şi translocarea acestora în biomasa plantelor

substanţele poluante sunt, în general, îndepărtate prin recoltarea plantelor.

utilizează o biomasă a plantelor mult redusă comparativ cu alte tehnologii,

utilizată predominant în tratarea solurilor contaminate cu metale şi într-o măsură mai redusă se foloseşte pentru tratarea nămolurilor, a sedimentelor şi a apelor contaminate.

Avantajul : biomasa plantelor utilizate în cadrul acestei tehnologii poate fi utilizată ca nutrient esenţial ( de exemplu: continutul de seleniu - folosită ca hrană pentru unele animale, conform studiilor realizate de Bañuelos, 1997 ).

RHIZOFILTRAŢIA

- adsorbţia sau precipitarea pe rădăcinile plantelor, sau absorbţia în cadrul rădăcinilor plantelor, a poluanţilor aflaţi în soluţia din jurul rădăcinilor.

Concentrarea sau filtrarea în cadrul plantelor au loc în funcţie de tipul poluantului.

Iniţial, plantele adecvate (cu un sistem radicular stabil) sunt crescute în cadrul unor ape contaminate în vederea aclimatizării lor. Apoi, plantele sunt transferate către zona contaminată în scopul colectării poluanţilor, iar atunci când rădăcinile plantelor sunt saturate are loc recoltarea lor.

se utilizează în tratarea apei freatice, a apelor de suprafaţă şi a apelor uzate.

Avantajele :

- se poate realiza fie „in situ” (exemplu: pe plute situate pe eleştee), fie „ex situ”.

- un sistem „ex situ” poate fi plasat oriunde, deoarece nu necesita ca tratarea sa se faca la locul contaminarii.

FITOSTABILIZAREA - imobilizarea poluanţilor în sol prin absorbţie (acumularea acestora în cadrul rădăcinilor plantelor), prin adsorbţie pe sistemul radicular al plantelor sau prin precipitare în interiorul zonei radiculare a plantelor - pH-ul solului poate fi modificat de către exudatele produse de rădăcinile plantelor sau prin producerea de dioxid de carbon. - utilizată în modificarea solubilităţii şi mobilizării metalelor sau poate cauza un impact în privinţa disocierii compuşilor organici. - plantele au capacitatea de a converti metalele dintr-o formă solubilă într-una insolubilă prin oxidare [Salt et.al., 1995]. - Se utilizează pentru tratarea solului, a sedimentelor şi a nămolurilor. Avantaje: un cost redus şi posibilitatea replantării ca modalitate de intensificare a procesului de restaurare ecologică a zonei afectate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Epurarea Apei.ppt