Evaluarea Ciclului de Viață

Curs 1. Noţiuni introductive. Instrumente ale managementului de mediu. Scurt istoric al ECV. Definiţia “Evaluării ciclului de viaţă” (ECV). Avantajele şi dezavantajele ECV.

Obiectivul cursului: Principalul obiectiv al acestei discipline este prezentarea unui instrument complex al managementului de mediu, orientat spre evaluarea unui proces, produs sau activitate, instrument cunoscut sub numele de „Evaluarea ciclului de viaţă”.

1. Instrumente ale managementului de mediu

Instrumentele managementului de mediu au apărut şi au fost dezvoltate datorită faptului că protecţia mediului nu poate fi realizată exclusiv prin soluţii tehnologice, ci trbuie abordată în baza unis sistem de management de mediu (SMM), integrat în managementul general al companiei.

Trecerea la un model de gândire strategic, sistemic şi integrator în cadrul sistemelor de management de mediu a avut drept consecinţă necesitatea dezvoltării unor standarde pentru sistemele de management de mediu, chiar dacă implementarea lor este şi în prezent voluntară.

-Primul standard în domeniul sistemelor de management de mediu a apărut în Marea Britanie (British Standard 7750 / 1992), iar ulterior şi alte ţări şi-au creeat propriile standarde de aceiaşi natură.

-în 1993 – Organizaţia Internaţională pentru Standardizare, realizează prin intermediul Comitetului Tehnic 207, şi dezvoltă o serie de standarde ISO 14000 (standarde similare cu cel pentru managementul calităţii – ISO 9000) destinate pentru a creea un cadru comun de abordare a managementului de mediu.

Prin aceste standarde, Comitetul Tehnic 207, urmăreşte standardizarea celor două componente principale ale managementului de mediu: organizaţia şi produsul (tehnologia) în şase direcţii principale, prezentate schematic în figura 1.

Toate aceste direcţii sunt în prezent acoperite de standarde, iar o mare parte dintre acestea au fost adoptate şi în ţara noastră.

2. Scurt istoric

Din punct de vedere al istoricul cercetării, studiile de Evaluare a ciclului de viaţă, au cunoscut trei etape de dezvoltare:

• perioada 1960 – 1980

• perioada 1980 – 2000

• după anul 2000

Figura 1. Direcţii principale de dezvoltare a standardizării Sistemelor de Management de Mediu.

Primele studii direcţionate asupra produsului, recunoscute ca reprezentând cel puţin parţial evaluări ale ciclului de viaţă, datează de la sfârşitul anilor ’60, şi au avut ca punct de plecare îngrijorarea faţă de rezervele limitate de materii prime şi a rezervelor de energie necesare pentru consum. Rezultatele obţinute în urma acestor studii au permis prezicerea epuizării rapide a resurselor naturale de combustibili fosili, dar şi modificările climaterice care rezultă din arderea acestora. În această perioadă au fost făcute numeroase studii pentru a estima costurile şi implicaţiile asupra mediului prin utilizarea surselor alternative de energie.

- în 1969 – Compania „Coca – Cola” finanţează un studiu la Institul de Cercetări Midwest, care prin obiectivele propuse poate fi considerat primul studiu de evaluare a ciclului de viaţă. În urma acestui studius-a arătat că îmbutelierea băututii în recipiente de plastic reprezintă cea mai bună alegere, şi este de preferat producţia externă a acestor recipiente.

- în aceeaşi perioadă, în Europa a fost dezvoltată o abordare similară de inventariere, cunoscută mai târziu sub numele de eco-bilanţ.

- în perioada 1980 – 2000:

• a fost dezvoltată tehnica „Evaluării Ciclului de Viaţă” – studiile au avut la bază principiile ingineriei chimice, şi presupuneau utilizarea unui volum mare de date;

• în 1985 a fost impus companiilor europene monitorizarea consumului de energie, de materii prime şi a deşeurilor produse, iar evaluarea ciclului de viaţă a fost promovată ca un instrument al analizei de mediu. În acest context, Institutele de Cercetare din USA şi Europa au dezvoltat metodologii în care au fost incluse opţiuni de management, iar interesul s-a mutat de la inventariere la analiza mai detaliată a impactului potenţial asupra mediului al emisiilor şi consumului de resurse.