Fertilizarea Solurilor si Folosintele Terenurilor

Imagine preview
(6/10 din 4 voturi)

Acest curs prezinta Fertilizarea Solurilor si Folosintele Terenurilor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 59 de pagini .

Profesor: Emilia Dunca

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Ecologie

Cuprins

INTRODUCERE
Există ideea întrucâtva greşită ca industria şi evacuările de ape uzate orăşeneşti sunt principalii factori de poluare care afectează sănătatea oamenilor şi a naturii. Însă, în ultimul timp, datele care provin din monitorizarea calităţii apelor, aerului şi solului indică prezenţa substanţială a numeroase elemente chimice periculoase şi produşi toxici care provin din agricultură şi care se regăsesc şi în produsele alimentare. Agricultura a devenit în timp o sursă importantă şi permanentă de poluare a mediului şi în special a apelor. În condiţiile dezvoltării agriculturii, a producţiei agricole şi implicit a dezvoltării rurale, apare o legitimă întrebare: poate fi susţinută aceasta creştere fără a aduce prejudicii mediului şi sănătăţii umane?. Această dificilă problemă a fost abordată cu ajutorul conceptului de agricultură durabilă, a cărei promovare este un proces complex, laborios şi costisitor. În acest scop este necesar să fie atinse şapte obiective principale:
1. asigurarea creşterii producţiei agricole cu luarea în considerare a conservării şi protejării resurselor naturale regenerabile;
2. asigurarea cerinţelor esenţiale ale oamenilor în contextul dezvoltării rurale;
3. protejarea sănătăţii oamenilor şi a mediului;
4. asigurarea unei noi calităţi a proceselor de creştere a producţiei;
5. asigurarea conservării şi sporirii rezervelor de resurse;
6. asigurarea unei restructurări tehnologice şi menţinerea sub control a posibilelor riscuri;
7. asigurarea măsurilor de reglementare juridică, de aplicare a cercetării ştiinţifice şi dezvoltare a serviciilor de informare, instruire şi formare a fermierilor şi exploatanţilor agricoli.
Prin dezvoltarea şi implementarea unor planuri şi programe integrate, a unor bune practici agricole ecologic valabile şi a unor măsuri de evaluare şi monitorizare se pot atinge în mare parte obiectivele enumerate mai sus.
În ceea ce priveşte bunele practici agricole, acestea trebuie sa se situeze pe baze noi, fundamentate pe cele mai noi cunoştinte ştiintifice şi tehnologii de producţii. În acest scop a apărut necesitatea elaborării şi utilizării unor coduri de bune practici agricole care sa fie la îndemana oricărui producător agricol şi care să indice clar, prin metode şi practici prietenoase mediului, căile de reducere a poluării şi degradării calităţii apelor şi solului, de realizare a unei agriculturi mai
eficiente dar în acelaşi timp ecologice şi de obţinere a unor producţii rentabile în deplină siguranţă alimentară.
Unul din cele mai importante scopuri ale codului este asigurarea protecţiei apei, element esenţial vital oricărei forme de viaţă, a cărei calitate şi cantitate asigură calitatea şi cantitatea producţiei agricole, dar care în acelaşi timp este foarte vulnerabilă în faţa activităţilor agricole de orice fel.
CUPRINS
Introducere
Noţiuni introductive privind degradarea terenurilor
Capitolul 1: Aplicarea fertilizanţilor cu azot
1.1. Cantităţi aplicate, luate în considerare rezervele din sol
1.2. Epoca şi tehnicile de aplicare; perioade improprii pentru aplicarea fertilizanţilor şu azot
1.2.1. Epoca de aplicare a fertilizanţilor cu azot
1.2.1.1. Culturi semănate în toamnă.
1.2.1.2. Culturi de primăvară-vară
1.2.1.3. Culturi perene
1.2.2. Tehnici de aplicare a fertilizanţilor
1.2.2.1. Ingrăşăminte chimice
1.2.2.2. Ingrăşăminte organice
1.3. Cazuri specifice
1.3.1. Aplicarea fertilizanţilor pe terenuri înclinate
1.3.2. Aplicarea fertilizanţilor pe terenuri adiacente cusurilor de apă şi a captărilor de apă potabilă
1.3.3Aplicarea fertilzanţilor pe terenuri saturate de apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă
Capitolul 2: Aplicarea fertilizanţilor cu fosfor
Capitolul 3: Aspecte de management al terenurilor agricole in ceea ce priveşte dinamica azotului
3.1. Principii generale
3.2. Rotaţia culturilor şi culturi consecutive
3.3. Culturi permanente
Capitolul 4: Prevenirea poluării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane cauzate de fertilizanţi in cazul irigaţiilor şi udărilor
Capitolul 5: Planuri de fertilizare şi registrul evidenţei utilizării fertilizanţilor in exploataţiile agricole
Capitolul 6: Măsuri şi lucrări de conservare şi imbunătăţire a calităţii solului
6.1. Eroziune
6.2. Tasare
6.3. Structura solului

Extras din document

Noţiuni introductive privind degradarea terenurilor

1. Degradarea terenului şi factorii care o determină

În natură acţionează factori care duc la diminuarea sau anularea însuşirilor de fertilitate a solului. Acţiunea negativă a acestora poate duce la distrugerea completă a stratului de sol şi afectarea chiar şi a rocii mame.

Fenomenele sau procesele care duc la diminuarea sau anularea fertilităţii solului, respectiv a capacităţii productive a terenului, se definesc ca fenomene sau procese de degradare. Terenurile rezultate în urma acţiunii fenomenelor sau proceselor de degradare se definesc ca terenuri degradate.

În funcţie de modul de distrugere a capacităţii productive a solului şi de factorii principali care determină aceasta, se disting următoarele tipuri principale de fenomene de degradare a terenului:

a) Fenomene de eroziune. Acestea constau din desprinderea şi îndepărtarea din loc a particulelor de sol sau rocă de către agenţii geografici externi, cum ar fi apa şi vântul. Fenomenele se definesc ca:

- eroziune produsă de apă sau eroziune pluvială;

- eroziune produsă de vânt sau eroziune eoliană.

b) Fenomene de deplasare a terenului sau pornituri. Acestea constau în deplasarea unor mase de pământ pe pante sub acţiunea gravitaţiei, favorizată de o serie de alţi factori cum sunt: umezirea excesivă a unor mase de pământ sau a unor suprafeţe de alunecare, dispariţia sprijinului de bază, ş.a.

c) Fenomene de salinizare. Acestea constau din acumularea în exces a unor săruri solubile în sol, care îngreunează sau împiedică dezvoltarea unui covor vegetal, natural sau cultivat, util.

d) Fenomene de înmlăştinare. Aceste constau în acumularea în permanenţă a apei în sol.

e) Fenomene de degradare antropică. Degradarea terenului este produsă şi prin activitatea directă a omului, chiar dacă aceasta are o importanţă şi necesitate economică.

f) Fenomene care au ca şi consecinţă terenuri cu deficit de apă.

2. Terenuri degradate antropic

Procesele de degradare a terenului la care degradarea este produsă de factori naturali cum sunt: apa în deplasare pe versanţi sau vântul, în cazul proceselor de eroziune, gravitaţia împreună cu apa de infiltraţie în cazul deplasărilor de teren, excesul de apă din sol, sărurile solubile în sol etc. La toate aceste procese, omul poate să aibă o influenţă importantă asupra declanşării şi intensităţii de desfăşurare. De cele mai multe ori influenţa omului este prezentă. Aceasta este însă o influenţă indirectă putând să i se determine atât sensul negativ cât şi sensul pozitiv. Astfel, prin distrugerea vegetaţiei forestiere în zonele cu pante mari, urmată de mobilizarea solului pentru culturi agricole, mai ales pentru plante prăşitoare, se favorizează producerea unor scurgeri mari ale apei din precipitaţii pe versanţi şi respectiv declanşarea şi desfăşurarea unor intense procese de eroziune. Din contră, dacă pe terenuri afectate de procese de eroziune se execută lucrări de combatere, îndeosebi fixarea solului cu ajutorul vegetaţiei forestiere, se favorizează reţinerea apei pe versanţi, se micşorează viteza scurgerilor şi diminuează până la stopare procesului de eroziune.

În ambele cazuri, prin activitatea sa, factorul uman a favorizat sau a diminuat acţiunea de eroziune a apei fără a interveni direct asupra procesului de degradare a terenului.

Sunt cazuri când prin activitatea pe care o desfăşoară, omul produce direct degradarea terenului, respectiv distruge sau diminuează capacitatea productivă a solului. Dintre activităţile umane, care duc la degradarea terenului sunt cele legate de exploatările miniere, cele de construire a instalaţiilor rutiere de transport, de amplasare şi funcţionare a diverselor instalaţii industriale etc. În toate aceste cazuri solul fertil este distrus sau înlăturat pe cale manuală sau cu utilaje (buldozere, excavatoare etc.) sau este acoperit de depozite de rocă sau diverse deşeuri fără fertilitate sau cu fertilitate foarte redusă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Fertilizarea Solurilor si Folosintele Terenurilor.pdf

Alte informatii

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI Facultatea de Mine Specializarea: Controlul şi Monitorizarea Calităţii Mediului Înconjurător