Împăduriri

Partea I – Seminte

1. Evolutia conceptiilor cu privire la instalarea artificiala a vegetatiei lemnoase

1.1 Oportunitatea regenerarii padurilor

Padurea reprezinta o sursa naturala de bunuri, foloase si servicii de o deosebita

importanta pentru om si societate. Importanta si valoarea acesteia e sporita de faptul

ca fata de alte resurse naturale ca petrolul, gazele naturale, carbunii etc., padurea

este caracterizata de capacitatea de a se reproduce, ca urmare a unui proces natural

de reînnoire a generatiilor de arbori.

Permanenta padurilor, în scopul receptarii continue a beneficiilor izvorâte din

functiile de productie si protectie atribuite, presupune o perpetua înnoire a biocenozei

forestiere la nivelul indivizilor. Viata limitata, desi îndelungata, a arborilor determina o

înlocuire treptata a acestora pentru ca biocenoza în ansamblul ei sa-si pastreze, între

anumite limite, structura în scopul realizarii functiilor sale. Asadar, viata padurii ca

întreg nu este determinata de durata de viata a elementelor ce o compun.

Reînnoirea în cazul ecosistemelor forestiere este un produs natural, dictat de

legile firii, ce se produce continuu sau periodic. Similar acestui proces, în padurea

cultivata vorbim despre regenerarea arboretelor, care presupune înlocuirea arborilor

ajunsi la o anumita vârsta, ce se extrag prin taiere, cu exemplare tinere obtinute prin

procese generative (din samânta) sau vegetative (din lastari, drajoni sau butasi).

Procesul de înlocuire a vechii generatii de arbori printr-una noua, tânara, poarta

numele de regenerare. Regenerarea deriva din proprietatea fundamentala, generala

a lumii vegetale si animale de autoreproducere.

Având în vedere importanta regenerarii arboretelor, trebuie ca silvicultorul sa

actioneze cu maxima responsabilitate în vederea conducerii acestui proces deoarece

acesta conditioneaza existenta arboretului si implicit realizarea eficienta a functiilor

sale. Momentul acesta, de maxima importanta în viata padurii, trebuie pregatit cu

multa grija si presupune analize atente atât în ceea ce priveste caracteristicile si

exigentele speciilor cu care se lucreaza cât si în ceea ce priveste însusirile statiunii

care va asigura suportul fizic al regenerarii.

Actiunea de regenerare nu presupune în mod neaparat interventia umana. În

padurile virgine acest proces s-a derulat si se deruleaza în mod natural, sub influenta

exclusiva a factorilor naturali. Regenerarea se produce în acest caz în mod arbitrar,

neregulat în timp si spatiu, în functie de aparitia unor conditii favorabile. Procesul se

desfasoara lent, extinderea vegetatiei forestiere e întâmplatoare, la fel ca si structura

din punct de vedere al compozitiei si consistentei.

Evolutia unui arboret este dictata la un moment dat de doua procese ce se

deruleaza concomitent si oarecum antagonic: un proces negativ de slabire fiziologica

a elementelor mature si un altul pozitiv, de instalare si ulterior de dezvoltare a unor

noi semintisuri. Prin urmare, premisele declansarii procesului de regenerare naturala

sunt asigurate de aparitia semnelor de slabire fiziologica a padurii, combinata cu

procesul de fructificatie al arborilor.

Studiul regenerarii în padurea virgina permite decelarea legitatilor dupa care se

realizeaza regenerarea în conditii naturale. Cunoasterea acestor legitati naturale

ghideaza silvicultorii în actiunea de regenerare a padurii cultivate în directia unei

aplicari corecte a diverselor metode utilizabile. Acest lucru nu presupune imitarea

modului de regenerare al padurii virgine în padurile cultivate, ci desprinderea unor

concluzii cu valabilitate generala care sa ajute specialistii forestieri în actiunea lor de

perpetuare a generatiilor de arbori. Modul de actiune al naturii de foarte multe ori

contravine intereselor silvicultorului care doreste ca acest proces sa se realizeze cât

mai repede, cât mai uniform si cu o reusita cât mai buna. De aceea, în cazul padurii

cultivate, actiunea aleatoare a naturii e înlocuita cu interventia constienta, planificata

si sistematica a silvicultorului.

Interventia specialistului presupune determinarea momentului si modalitatii de

întrerupere a productiei arboretului batrân, concomitent cu adoptarea unor masuri

care sa favorizeze instalarea si dezvoltarea noii generatii. Dirijarea procesului de

regenerare impune reglarea desfasurarii în timp a acestuia prin lichidarea arboretului

batrân într-un ritm impus de cerintele dezvoltarii semintisurilor instalate carora trebuie

sa li se asigure conditii optime de lumina, caldura si umiditate. Dupa cum spunea si

N. Constantinescu (1973), ²regenerarea în padurea cultivata înceteaza a mai fi un

proces pur natural². În cazul padurii cultivate trebuie subliniat faptul ca regenerarea

nu se mai produce în urma eliminarii ca si proces natural, ci este o consecinta

fireasca a unui proces artificial: exploatarea.

În padurea cultivata deosebim doua tipuri de interventii în ceea ce priveste

regenerarea: regenerarea pe cale naturala si regenerarea artificiala.

Regenerarea naturala presupune obtinerea în urma dirijarii taierilor de exploatare

a unei noi generatii din samânta diseminata de arbori sau vegetativ din lastari sau

drajoni. Se poate totusi evidentia ca ceea ce numim regenerare naturala în padurea

cultivata ²este un proces influentat puternic de om, dirijat de acesta² (N.

Constantinescu, 1973). Denumirea de regenerare ²naturala² e o simpla conventie

care subliniaza asemanarea cu procesul natural de regenerare arboretelor.

Antropizarea acestui proces este însa evidenta prin dirijarea de o maniera

convenabila a regenerarii din punct de vedere temporal (privitor la momentul în care

se realizeaza), spatial (privitor la locatie si modul în care avanseaza), compozitional

etc. Silvicultorul este parte activa a acestui proces prin efectuarea unor lucrari de

stimulare a fructificatiei, de favorizare a instalarii si dezvoltarii semintisului, de

favorizare a anumitor specii sau de eliminare de la regenerare a altora.

Regenerarea în padurea cultivata se diferentiaza de regenerarea în padurea

virgina atât prin ritm cât si prin calitatea arboretului obtinut. În cele mai multe cazuri

productivitatea arboretelor din padurea virgina este inferioara celei din arboretele

padurii cultivate, iar sortimentele de lemn obtinute nu corespund de cele mai multe

ori nevoilor economice ale societatii.

Apar situatii în care, din diverse motive, regenerarea naturala nu este posibila

sau nu este avantajoasa din punct de vedere economic, caz în care se recurge la

cealalta modalitate de regenerare a padurii cultivate: regenerarea artificiala.