Legislația privind Protecția Mediului

PRINCIPALELE SUBSTANTE CU ACTIUNE NOCIVA ASUPRA MEDIULUI

Sectiunea 1

Principalele substante cu actiune nociva asupra aerului

1.1. Cadrul analizat

Ca element al mediului de viata atmosfera trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii care se exprima prin limitele de toleranta ale organismului uman si cele de existenta ale faunei si florei în raport de factorii legati de gradul de puritate, temperatura, umiditate, compozitie chimica etc.

În societatea moderna datorita activitatilor umane si unor fenomene naturale, calitatea aerului a suferit modificari concretizate fie în schimbarea concentrarii unor compusi normali ai atmosferei (ozon, CO2 etc.), fie în patrunderea unor elemente straine acestui mediu (substante chimice rezultate din activitati omenesti, elemente radioactive etc.).

Prin însasi natura sa aerul, ca element al mediului înconjurator, nu este influentat de organizarea administrativ-teritoriala a comunitatilor umane si, în consecinta, degradarea calitatii aerului, se rasfr`nge asupra unor arii geografice vaste, fenomenul poluarii atmosferice devenind o problema globala ce impune o cooperare si rerglementare internationala.

Legea protectiei mediului stipuleaza ca "prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarii calitatii acesteia, pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale". In cadrul acestei legi, atmosfera este definita ca fiind masa de aer care înconjoara suprafata terestra, incluzând si stratul de ozon;

Referitor la sintagma de "poluare a aerului", Conventia de la Geneva din 13 noiembrie 1979 privind poluarea atmosferica transfrontariera pe distante lungi, a determinat-o ca fiind "introducerea în atmosfera de catre om, direct sau indirect, de substante sau energii care au o actiune nociva de natura sa puna în pericol sanatatea omului, sa dauneze resurselor biologice si ecosistemelor, sa deterioreze bunurile materiale si sa aduca atingere sau sa pagubeasca valorile de agrement si alte utilizari legitime ale mediului inconjurator". În Legea protectiei mediului notiunea de poluant este prezentata ca orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale; De asemenea, se mai definesc diferiti termeni ca: substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit în cantitati, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive; sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive; prejudiciu - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre ;

În acest context, se poate observa ca o reglementare eficace ar trebui sa previna poluarea atmosferica prin actiuni asupra surselor si prin stabilirea unor conditii de fabricatie stricte pentru utilajele, aparatele si mecanismele susceptibile de a polua aerul.

1.2. Clasificarea surselor de poluare

Sursele de poluare atmosferica se grupeaza în mai multe categorii pe baza urmatoarelor criterii:

- origine;

- mobilitate;

- regimul de functionare;

- tipul de activitate.