Managementul deșeurilor biologice

I. INTRODUCERE

Protecţia mediului este o problemă a tuturor. Este problema redresării, conservării şi ocrotirii mediului în scopul restrângerii şi eliminării surselor de poluare, în cadrul dezvoltării armonioase a societăţii.

Cadrul general al strategiei gospodăririi deşeurilor menajere îl constituie Strategia Protecţiei Mediului bazată pe Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă. Soluţia problemei depozitării şi procesării ecologice a deşeurilor menajere are o prioritate absolută în dezvoltarea durabilă a teritoriului, fiind totodată o condiţie pentru intrarea României în Uniunea Europeană. În România, majoritatea depozitelor de deşeuri urbane datează din anii şaizeci şi sunt supraîncărcate. Pentru depozitele vechi nu există proiecte şi măsuri de remediere a poluării. Pe lângă deşeurile menajere, stradale, comerciale, în depozitele de deşeuri urbane sunt introduse şi deşeuri industriale periculoase.

Deşeurile poluează aerul, apa şi solul, degradează peisajele pe suprafeţe întinse, antrenează costuri ridicate pentru depozitarea lor şi uzine pentru incinerarea rezidurilor.

Rampa de deşeuri urbane poate fi definită după felul în care este realizată şi administrată depunerea deşeurilor. În Uniunea Europeană există diferenţe mari cu privire la procedeul de depunere a deşeurilor:

- depunerea necontrolată – situaţie în care deşeurile sunt aruncate în rampă şi cantitatea, compoziţia şi calitatea deşeului nu poate fi controlată. Aici pot fi amintite rampele mici şi înguste care nu au sisteme de control şi management al emisiilor poluante (hidrocarburi, dioxid de carbon, monoxid de carbon, metan). În cazul gropilor necontrolate de deşeuri, producerea lixivianţilor reprezintă o problemă majoră care poate fi soluţionată numai prin implementarea unor instalaţii foarte costisitoare de captare şi epurare a lichidelor formate în masa deşeurilor. Lixivianţii se referă la lichidele care se produc atât ca urmare a activităţii biochimice din interiorul deşeurilor, cât şi ca urmare a apei de ploaie care se infiltrează în masa deşeurilor, preluând şi transportând spre pânza freatică, substanţele poluante conţinute de acestea.

- depunerea controlată – situaţie în care deşeurile sunt monitorizate, compactate şi acoperite. Depozitarea controlată, în condiţiile stipulate de HG 162/2002 reprezintă o modalitate foarte costisitoare de eliminare a deşeurilor. Astfel, construcţia şi operarea corectă a depozitelor de deşeuri vor conduce la creşterea costurilor serviciilor de colectare şi depozitare oferite populaţiei şi agenţilor economici. Din experienţa altor state s-a constatat că una din modalităţile de reducere a cantităţilor de deşeuri generate este înlocuirea taxelor fixe cu taxele pe unitatea de volum sau masă. Această măsură va stimula recuperarea de la populaţie a materialelor reciclabile, fiind sesizabilă o tendinţă de reducere a cantităţilor de deşeuri depozitate. Deşeurile depozitate în astfel de rampe urmează să fie valorificate sub formă de energie, ca urmare a incinerării.

Incinerarea deşeurilor nu reprezintă încă o practică obişnuită pentru eliminarea deşeurilor în România. Deşi ponderea părţii organice este ridicată, din cauza conţinutului ridicat de apă, puterea calorică a deşeurilor este scăzută. Acest lucru face ca procesul de incinerare cu recuperare de energie să fie ineficient. Deşeurile sunt arse în cuptoare speciale ce funcţionează în condiţii determinate de temperatură, de reţinere a gazelor şi de purificare a fumului. Incinerarea deşeurilor poate avea ca rezultat:

- producerea de apă caldă pentru un sistem de încălzire;

- producerea de apă caldă sau abur tehnologic supraîncălzit pentru o industrie locală;

- producerea de electricitate;

- producerea de aer cald.

Ca urmare a strategiei de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană, problema mediului înconjurător a devenit prioritară. Se fac eforturi pentru obiective tip „Reabilitări de rampe interzonale şi amenajări pentru procesarea deşeurilor cu ajutorul unor tehnologii moderne” sau „Rampă ecologică de deşeuri”.

Din prima categorie putem menţiona tehnologia Power-Pack de prelucrare şi depozitare a deşeurilor menajere , care are un caracter de noutate în ţara noastră, corespunzând cerinţelor impuse de UE în ceea ce priveşte protecţia mediului. Ea constă în realizarea mecanizată şi automatizată a următoarelor faze tehnologice:

- transportul şi descărcarea deşeurilor pe o platformă amenajată în acest scop;

- transferul acestora în instalaţia de mărunţire;

- mărunţirea deşeurilor prin rupere sau sfâşiere;

- separarea componentei granuloase inerte;

- presarea deşeurilor în scopul reducerii volumului acestora;

- împachetarea în baloţi înfăşuraţi în folie PEHD (polietilenă de înaltă densitate) care are rolul de a diminua presiunea ce apare la stivuire, pentru ca apoi să fie ambalaţi în folie PELD (polietilenă de joasă densitate) cu rol de protecţie împotriva variaţiilor de temperatură şi umiditate; de asemenea, această folie este ecologică şi complet incinerabilă;

- stivuirea baloţilor în depozit şi acoperirea lor cu un strat de pamânt şi pietriş în scopul conservării pe termen îndelungat (15-20 de ani).

Astfel de tehnologii au fost implementate şi la Turda-Câmpia Turzii şi Gherla-Dej, prin construirea de rampe interzonale de deşeuri în cadrul cărora are loc procesarea deşeurilor. Există de asemenea un proiect al Consiliului Judeţean Cluj pentru construirea unei rampe similare in municipiul Cluj-Napoca (Apahida), împreuna cu un incinerator care va deservi intreg judeţul Cluj, inclusiv rampele interzonale amintite anterior. Se estimează că proiectul va fi finalizat până în anul 2008