Managementul Dezastrelor - Secete

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE. DEFINIŢII, DOMENII DE INTERES, IMPACT

1.1 Introducere

Secetele constituie fenomene climatice extreme care, prin efectele lor, reprezintă calamităţi naturale cu manifestare periodică, constând în reducerea drastică a precipitaţiilor şi resurselor de apă, pe perioade lungi de timp (de obicei un sezon sau câteva sezoane sau ani la rând). Deficitul de precipitaţii conduce la reducerea rezervelor de apă disponibile pentru toate folosinţele, ca şi pentru protecţia mediului. Seceta este considerată ca cel mai complex, dar şi cel mai puţin înţeles hazard natural, cu efecte mai mari decât celelalte hazarde (Hagman, 1984).

Fenomenul este specific multor zone de pe glob situate atât la latitudini tropicale, cât şi temperate. Cea mai mare frecvenţă şi impact se remarcă în regiunile aride şi semiaride ale globului (provincii sau zone întinse din Pakistan, Afganistan, India, Iran, China, Australia, zona sub-sahariană a Africii etc.). Şi în zonele temperate seceta are o incidenţă ridicată, ea accentuându-se în ultimele 2-3 decenii, ceea ce poate fi pus în legătură cu schimbările climatice globale.

În funcţie de vulnerabilitatea regiunii afectate, secetele pot avea impacturi serioase socio-economice şi asupra mediului înconjurător. În secolul trecut incidenţa secetei a fost variabilă în SUA, cea mai devastatoare a fost seceta din anii ’30 care a cuprins peste 60% din teritoriul ţării în iulie 1934. Impactul a fost extrem de puternic asupra economiei şi a cauzat migraţia a milioane de oameni din zonele centrale spre vestul SUA. Alte secete, mai puţin severe (din perioadele 1950, 1988 şi 2000) au avut, de asemenea, serioase impacturi economice şi sociale. Deşi şi alte fenomene climatice au produs pierderi economice şi personale mari, seceta a avut cel mai mare impact în privinţa numărului de persoane afectate. Astfel, pierderile produse în sectorul economic de secetele din perioada 1980 şi 1988 au depăşit 40 de miliarde USD şi, mai ales, pierderea a 5000 de vieţi omeneşti, iar seceta din anul 2000 a determinat pierderi de 4 miliarde USD şi 140 de vieţi omeneşti. În China, în anul 2000 seceta a condus la pierderi de producţie agricolă de peste 50 milioane tone. În Iran, pierderile financiare produse de seceta din 1999-2000 au fost de 3,5 miliarde USD. În India, secetele severe, afectând peste 40% din suprafaţa ţării, au survenit de 6 ori în intervalul de timp între 1918 şi până în perioada de dinainte de Revoluţia verde, iar pierderile producţiei de cereale au fost la nivel de 25%. În partea de sud-vest a Asiei, peste 100 milioane de oameni au fost afectaţi în perioadele de secete extinse.

Pe teritoriul României, în secolul trecut, secetele foarte severe s-au manifestat în trei perioade: 1894-1905 (cu anul extrem de secetos 1897), 1942-1953 (cu anul extrem de secetos 1944; cu efecte serioase de ordin social şi economic din cauza manifestării secetei în perioada de sfârşit şi imediat după al doilea război mondial), şi 1982-1996 (cu anii extrem de secetoşi 1988 şi 1991).

Datorită pagubelor produse, secetele sunt incluse în categoria dezastrelor naturale, alături de inundaţii, cutremure, uragane, erupţii vulcanice ş.a. Un element care deosebeşte secetele de celelalte dezastre îl constituie faptul că fenomenul se instalează insidios, devenind marcant după o perioadă de timp.

Problema managementului secetelor este privită în prezent ca management al resurselor de apă, pentru că manifestarile directe sunt în acest sector. Însă, efectele secetelor se manifestă şi pe plan social, afectând condiţiile de viaţă şi starea factorilor de mediu. Acestea depind de mărimea secetei (de care depinde nivelul ofertei de apă), dar şi de cererea de apă. Lipsa de planificare şi de acţiune poate să exacerbeze impactul fenomenelor de secetă, să amplifice pierderile economice, să aibă consecinţe majore asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător.

Seceta agricolă poate fi apreciată corect în relaţie cu bilanţul hidric care cuprinde ca intrări precipitaţiile, ca principal element, şi evapotranspiraţia, ca principală ieşire, şi se raportează la valorile medii multianuale (normale) ale acestui bilanţ. Efectele secetelor sunt legate de durata perioadei fără precipitaţii, de intensitatea sau severitatea secetei, de suprafaţa afectată, ca şi de sezonul când acestea se manifestă, considerat în relaţie cu fazele de creştere ale plantelor, dar şi cu caracteristicile ploilor (intensitate etc.), cu condiţiile de teren (pante, gradul de protecţie a solului etc.) şi de sol (capacitatea de apă utilă etc.).

1.2 Definiţii

Seceta poate fi definită conceptual şi operaţional.

Conceptual, seceta poate fi considerată ca o perioadă cu deficit de precipitaţii, care conduce la pierderi mari în agricultură, ca şi la celelalte folosinţe. Definiţiile conceptuale pot să prezinte interes pentru stabilirea politicilor de combatere a secetelor. De ex. legile australiene consideră o variabilitate climatică normală în definirea secetelor şi, având în vedere această viziune, statul acordă despăgubiri fermierilor numai în condiţiile când secetele depăşesc un anumit prag de intensitate şi durată. Sub acest prag se apreciază că managementul lor poate fi la îndemâna fermierilor.

Definiţii operaţionale. Ajută la identificarea începutului şi sfârşitului secetei,.

Pentru agricultură, începutul secetei poate fi evidenţiat prin calcularea bilanţului hidric zilnic al solului (funcţie de precipitaţii şi evapotranspiraţie), stabilirea rezervei de apă a solului şi compararea acesteia cu un anumit plafon minim sub care este afectată creşterea şi dezvoltarea plantelor. Acest plafon diferă funcţie de faza de dezvoltare a plantelor.

O astfel de definiţie a începutului secetei poate fi utilă pentru stabilirea operaţională a severităţii secetei şi a impactului ei asupra nivelului producţiei agricole, în pas cu monitorizarea zilnică a variabilelor climatice, a umidităţii solului şi stării culturii agricole.

Definiţiile operaţionale sunt utile şi pentru studiul frecvenţei, severităţii, duratei secetei, ca şi al suprafeţei afectate de secete. Pentru aceste analize este nevoie de date climatice orare, zilnice, săptămânale sau decadale, lunare, precum şi de date privind impactul secetelor (mărimea producţiei agricole, stocul de apă al râurilor, nivelul apelor subterane, etc.), natura acestora din urmă fiind în funcţie de domeniul care este interesat în ceea ce priveşte efectul secetelor.

1.3 Domenii de interes

Seceta meteorologică

Pentru regiunile cu climat caracterizat de diferenţe intersezonale mari în privinţa precipitaţiilor, ca şi cu o variabilitate extinsă şi în interiorul sezoanelor, seceta meteorologică este definită în raport cu gradul de reducere a precipitaţiilor faţă de o valoare medie multianuală sau „normală” şi cu durata perioadei cu precipitaţii reduse. Deficitul de precipitaţii are variaţii mari atât în timp, pe intervale lunare, sezonale, anuale, cât şi ca extindere teritorială.

Unele definiţii ale secetei meteorologice identifică perioadele de secetă pe baza numărului de zile cu precipitaţii sub un anumit prag. Aprecierea de acest gen este recomandată pentru regiuni cu regim pluviometric bogat şi bine repartizat în timpul anului.

Seceta agricolă

Pentru caracterizarea ei sunt considerate şi analizate elementele climatice care au influenţă asupra mărimii producţiei agricole, respectiv: precipitaţiile, evapotranspiraţia actuală şi potenţială, ca şi bilanţul hidric al solului, ş.a.