Metode de reducere a poluării sonore

1. INTRODUCERE

Poluarea mediului ambiant, care-și întinde amenințarea asupra întregii planete, ajuns la

un punct în care atacă dezlănțuit omul și mediul său de existență. Trecând peste limitele capacității proprii de apărare ale naturii, de regenerare, de echilibrare, toți agenții poluanți noi

se răspândesc cu iuțeală în aer, în apă sau pe sol, generând, dezvoltând și provocând unul dintre cele mai grave pericole pe care l-a întâmpinat civilizația modernă. Și ca o ironie amară, în timpurile moderne, nu stihiile naturii ori populațiile vegetale sau animale sunt acelea care îl amenință pe om și condițiile sale de existență, ci însuși omul, prin activitatea sa generală,

insuficient controlată și neadaptată în întregime la realitățile naturale înconjurătoare, amenință

echilibrul ecologic.

Industria, transporturile (rutiere, aeriene și navale), agrotehnica și zootehnia intensive

și chiar traiul în aglomerațiile urbane sunt puternice surse potențiale și actuale de poluare, atunci când încadrarea lor în circuitul ecologic general nu este bine adaptată. Omul trebuie să

înțeleagă mai bine unitatea naturii cu toate legăturile intime dintre toți factorii ei și să

insereze, în acest complex de structuri și fenomene obiective, adausul activității sale sociale folosind dar și respectând, o legitate preexistentă.

Spectrul fenomenelor ondulatorii întâlnite în natură și, mai ales, produse de om nu se

limitează la radiațiile ionizate, ci cuprinde atât în domeniul electromagnetic cât și în cel mecanic - game foarte extinse.

Dintre radiațiile electromagnetice care pot produce efecte de poluare nu lipsește nici

lumina vizibilă, dar nu sub forma ei naturală, ci radiație coerentă, foarte concentrată, emisă de

generatoarele laser, care capătă utilizări din ce în ce mai extinse. Se știe, de exemplu că radiația laser avea efecte vătămătoare asupra ochilor. Din această cauză este necesar ca generatoarele laser să fie bine ecranate, iar zonele în care este posibilă reflectarea fasciculelor de radiație laser, să fie strict supravegheate [1].

Tot în domeniul radiațiilor electromagnetice, la lungimi de undă mai mari, există

pericolul de poluare a mediului ambiant cu unde milimetrice, centimetrice sau decimetrice,

utilizate în aparatura radar. În literatură se amintește despre câteva cazuri medicale apărute la

stațiile radar de mare putere și este foarte probabil ca, pe măsură ce tehnica microundelor se va extinde în noi domenii de utilizare, mediul care ne înconjoară să fie „populat” cu un fond de microunde vătămător pentru sănătate și împotriva căruia vor trebui luate ,măsuri sigure de limitare.

Undele mecanice, reprezentate prin trepidații, sunete, infrasunete și vibrații ultrasonore, poluează de pe acum mediul urban, creând efecte psihologice epuizante.

Zgomotul urban, chiar la intensitate egală cu acela dat de fenomenele naturale, este mult mai vătămător pentru sănătate. Nu mai vorbim de tam-tamul electronizat, care creează un veritabil supliciu în localurile care ar trebui să aducă distracție și destindere. Zgomotul se caracterizează prin intensitate, durată și frecvența sunetelor componente.

Intensitatea se exprimă prin comparație cu un prag de referință S0. Semnalul sonor este tradus

de obicei în aparatele de măsură a intensității în impuls electric și se face raportul impulsurilor

electrice pentru zgomot S și semnalul de referință S0. Din motive practice se ia ca unitate de măsură a intensității zgomotului decibelul (dB) și, ca atare, logaritmul raportului de mai sus se

va înmulți cu 10 pentru a căpăta intensitatea zgomotului în decibeli [2]. În mod practic se

consideră că limita de suportabilitate la zgomot pentru om este de 65 decibeli. În ceea ce

privește durata, efectul nociv, al sunetului este direct proporțional cu ea, ba mai mult,

întrecând anumite limite de suportabilitate, se poate crea și o psihoză periculoasă