Procedee și Echipamente de Epurare a Apei

INTRODUCERE

Este cunoscut, din vechime, cã cei patru factori care stau la baza oricãrei forme de viatã, de activitate, pe Pãmânt, sunt apa, aerul, solul si focul. Se cunoaste, din istorie, cã primele asezãri umane au apãrut în apropierea cursurilor de apã; nici o activitate umanã nu este posibilã fãrã apã. În unele institutii care se ocupã cu gospodãrirea apelor se poate întâlni sintagma ”APA ESTE VIAtA”, care reprezintã, sintetic, importanta apei ca factor esential pentru om, ca parte a regnului animal si vegetal. În actualul stagiu de dezvoltare economico-socialã, caracterizat printr-o dinamicã fãrã precedent, pe de-o parte, si caracterul limitat al resurselor naturale, pe de altã parte, apa, una din cele mai importante resurse naturale, trebuie bine gospodãritã, pentru a preveni ”criza apei”, termen ce apare din ce în ce mai frecvent în prognozele unor organizatii internationale. Avertismentul oamenilor de stiintã despre o posibilã crizã a apei la nivel planetar, a determinat Organizatia Natiunilor Unite sã stabileascã ziua de 22 Martie drept ”Ziua Mondialã a Apei”, scopul fiind un plan de actiune la nivel individual, national, regional si international pentru utilizarea rationalã a apei. Grija pentru o gospodãrire rationalã a apelor se datoreazã caracteristicilor apei, ca resursã naturalã:

. resursele de apã au un caracter limitat; resursele de apã ale unui bazin hidrografic (sau ale unui regiuni, tãri) se refac periodic, dar ele nu pot creste în timp;

. resursele de apã au o distributie inegalã în timp si spatiu; ele sunt diferentiate fatã de distributia în timp si spatiu a cerintelor de apã;

. resursele de apã au posibilitãti limitate (din punct de vedere tehnico-economic) de a fi transferate între regiuni sau bazine hidrografice diferite;

. apele de suprafatã sunt puternic influentate de om, atât din punct de vedere cantitativ (captãri) cât si calitativ (evacuarea de ape uzate mai mult sau mai putin epurate);

. apa este o resursã reutilizabilã; aceeasi cantintitate de apã poate fi utilizatã -dacã din punct de vedere calitativ corespunde - de mai multi utilizatori, prin captãri si restitutii succesive;

. apa este un important factor de mediu; buna lui gospodãrire este o obligatie care derivã din cerintele decurgând din legislatia de protectia mediului.

RESURSELE DE APÃ sI NECESARUL DE APÃ LA NIVEL MONDIAL SI NAtIONAL

Desi suprafata pãmântului este acoperitã în proportie de peste 78 % cu apã, doar 2,5 % din aceastã apã poate fi consideratã ca fiind sursã pentru apã potabilã. Desigur, acum existã tehnologii pentru desalinizarea apelor din mãri si oceane, dar costurile operatiilor de desalinizare sunt ridicate si doar tãrile foarte bogate pot apela la aceastã tehnologie. Conform unui raport al Comisiei pentru Dezvoltarea Durabilã al Natiunilor Unite, numai 0,007% din resursele totale de apã proaspatã ale Pãmântului sunt accesibile pentru necesitãtile umane. Rezervele de apã potabilã ale globului sunt localizate în:

. ghetari - 24 mln km3;

. lacuri si râuri cu apã dulce- 230 mln km3;

. atmosferã, 14 mln km3.

Din punct de vedere calitativ, din totalul hidrosferei, 97% este apã sãratã, iar diferenta se gãseste în ghetari, lacuri si fluvii, râuri, ape subterane si în atmosferã. Consumul de apã dã gradul de civilizatie al unei tãri. El variazã între 3 litri/om/zi în zonele aride ale Africii si 1054 litri/om/zi la New York.

Problema consumului de apã este foarte importantã: de exemplu dacã fiecare om ar consuma în medie 200 litri zilnic, în cursul unui an ar trebui ca înãltimea pânzei de apã sã scadã cu 0,64 mm. Din datele Organizatiei Mondiale a Sãnãtãtii cantitatea minimã de apã necesarã organismului uman este de 5 litri/ 24 ore, din care aproximativ 1,5-2 litri o reprezintã apa consumatã ca atare. La aceastã cantitate de apã, care acoperã nevoile pur fiziologice ale omului, se adaugã însã, cantitãti mult mai mari de apã utilizatã de om în diferite alte scopuri fie casnice, fie industriale. Astfel pentru nevoile individuale reprezentate de apa utilizatã pentru curãtenia corporalã, omul foloseste zilnic în medie 40 litri de apã, la care se adaugã nevoile gospodãresti de pregãtire a alimentelor, de întretinere a curãteniei locuintei si a îmbracãmintii, etc. La aceste utilizãri se adaugã acoperirea nevoilor industriale reprezentate de apa folositã ca materie primã, ca solvent sau ca separator pentru substante cu densitãti diferite, la spalarea unor produse sau purificarea altora, la spãlarea si întretinerea diverselor aparate si masini- unelte, la rãcirea unor medii de lucru etc. De asemenea apa este folositã pentru alimentarea si îngrijirea animalelor, a adãposturilor pentru animale, pentru irigatii, consumul fiind si în acest caz, semnificativ. O statisticã a O.N.U. aratã cã asistãm la o crestere a consumului de apã în lume, crestere care se produce în progresie geometricã si care a determinat ca în unele zone ale pãmântului sã se resimtã acut lipsa de apã. România este consideratã o tarã europeanã cu resurse de apã limitate; în regim natural, pot fi utilizate numai 5 miliarde m3/an. Resursele de apã posibil de a fi potabilizate in Romania, sunt constituite din:

. râuri interioare;

. lacuri naturale sau artificiale;

. fluviul Dunarea (apele Mãrii Negre nu sunt luate în considerare datoritã dificultãtilor tehnice si economice ale proceselor de desalinizare);

. apele subterane.

Distributia resurselor de apã în interiorul tãrii este inegalã; în zona montanã, reprezentând 21% din suprafatã furnizeazã 6% din volumul mediu anual de apã, în timp ce zona de câmpie, care reprezintã cca.48% din suprafatã, contribuie numai cu 10% la debitul apelor de suprafatã. În acest fel se explicã importanta lacurilor de acumulare construite în zona superioarã a bazinelor hidrografice, pentru o gospodãrire cât mai rationalã a apelor. In figura 1 sunt prezentate consumurile de apã din România în perioada 2006-2009, tocmai pentru a ne face o imagine privind aceastã problemã.