Protecția mediului

I. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI FIZICO -CHIMICE ALE AERULUI.

Mediul – noţiune des utilizată, fără un sens juridic précis, desemnează natura înconjurătoare, mediul natural, rural, urban, industrial în sânul căruia trăieşte omul. Noţiunea de mediu este diferită în legislaţia ţărilor lumii, dar indiferent de modul de definire, el este privit în fiecare din aceste legislaţii ca fiind:a) cadrul de viaţă al individului, b) ansamblul condiţiilor susceptibile să acţioneze asupra organismelor vii şi activităţilor umane.

Conform Legii Protecţiei Mediului nr.137/1995, cu modificările ulterioare, mediul se defineşte ca”Ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale”

PROTECŢIA MEDIULUI reprezintă un ansamblu de reguli şi norme cu caracter juridic şi/ sau tehnic menite să asigure conservarea resurselor naturale şi protejarea calităţii componentelor mediului înconjurător. Noţiunea de aer curat este relativă. Nu există aer complet lipsit de impurităţi. De aceea, aerul curat este considerat acela a cărei concentraţie în poluanţi nu provoacă efecte negative în mod direct sau indirect asupra oamenilor, vegetaţiei, clădirilor etc. Numai deasupra mărilor şi oceanelor compoziţia aerului se menţine relativ constantă.

Compoziţia medie a aerului curat şi uscat este dată în tabelul 1. În plus, aerul mai conţine în cantităţi inferioare de 1 ppm: hidrogen, peroxid de azot, ozon, SO2, CO, amoniac, xenon, vapori organici etc.

Impurificarea aerului are consecinţe directe asupra sănătăţii omului. Omul nu poate trăi mai mult de 5 minute fără aer.

Densitatea medie a aerului în condiţii normale (00C, 1 atm) se calculează conform legii lui Avogadro,

= = = 1,293 kg/Nm3

Proprietăţi fizico-chimice ale aerului

Tabelul I. Compoziţia medie a aerului curat şi uscat

Componenţi % vol. % masă

Azot 78,01 75,53

Oxigen 20,95 23,14

Argon 0,93 1,28

Dioxid de carbon 0,032 0,046

Neon 1,8.10-3 1,25.10-3

Heliu 5,24.10-4 7,24.10-5

Metan 1,4.10-4 7,75.10-5

Kripton 1,14.10-4 3,3.10-4

Protoxid de azot 5.10-5 7,6.10-5

în care M reprezintă masa moleculară medie a aerului curat şi uscat iar Vm – volumul molar al aerului în condiţii normale. a fost calculat ţinându-se seama de compoziţia aerului (ca fiind formată numai din azot, oxigen, argon şi dioxid de carbon) şi de masele moleculare ale acestor componenţi.

= kg/kmol

permanenţi: N2, O2, gaze rare

- Componenţii aerului variabili: CO2, vapori de apă

întâmplători: SO2, NH3, CH4, CO, H2S, particule în suspensie (aerodispersii) etc

În afară de componenţii permanenţi (N2 , O2, gaze rare) a căror proporţie este independentă de locul de pe suprafaţa pământului, în stare reală, aerul mai conţine componenţi variabili, de la câteva sutimi la zecimi de procent. Dintre aceşti componenţi, dioxidul de carbon CO2, în concentraţie aproape constantă (0,033% vol.) poate cunoaşte creşteri mici în zonele industriale şi vaporii de apă a căror concentraţie variază în funcţie de temperatură şi de regiune

În compoziţia aerului pot intra, de asemenea, componenţi întâmplători, în proporţii dependente de condiţiile locale. Câteva exemple de astfel de componenţi pot fi reprezentate prin:

- urme de amoniac provenit din descompunerea substanţelor organice cu sau fără ajutorul bacteriilor sau ca urmare a scăpărilor din industria chimică sau a instalaţiilor de răcire cu NH3;