Extras din curs

INTRODUCERE

ARGUMENTAREA ŞTIINŢIFICĂ A NECESITĂŢII ABORDĂRII TEMATICII ÎN

LEGĂTURĂ CU CAPITALUL NATURAL IMPLICAT ÎN INDUSTRIA DE

PRODUCERE A MATERIALELOR METALICE

Pentru a justifica oportunitatea dezvoltării subiectului – rolul sustenabil al capitalului natural – indiferent de domeniul în care acesta este implicat, se reiterează definiţia: rolul sustenabil al capitalului natural = capacitatea factorului uman de a asigura dezvoltarea actuală şi viitoare a societăţii - creşterea calităţii vieţii, în ultimă instanţă - în condiţiile minimizării dinamicii de epuizare a resurselor naturale sau derivate.

In acest sens, încă de la început, se poate afirma că, orice acţiune întreprinsă de generaţia actuală, în vederea obţinerii unui nivel social cât mai înalt (economic, cultural, politic), trebuie să aibă în vedere şi dreptul generaţiile viitoare, de avea aceleaşi aspiraţii (în ultimă instanţă, acesta este conceptul dezvoltării durabile).

La baza tuturor lucrurilor necesare traiului stă relaţia directă dintre factorul uman şi resurse, ambele elemente fiind parte integrantă a capitalului natural. În consecinţă, capitalul natural capătă calitatea de suport (susţinător) al evoluţiei societăţii actuale, dar şi viitoare (evoluţie tradusă prin nivel de viaţă superior, atât calitativ cât şi cantitativ).

Aceast argument trebuie coroborat cu faptul că:

- dimensiunile consumurilor la care s-a ajuns în zilele noastre au determinat ritmuri îngrijorătoare de epuizare a resurselor naturale neregenerabile;

- au apărut mai evidente fenomenele de deteriorare a echilibrului ecologic, prin diminuarea fondului genetic vegetal şi animal al planetei, procese negative, unele ireversibile, cu urmări imprevizibile într-o perspectivă mai îndepărtată.

În asigurarea sustenabilităţii capitalului natural, indiferent de domeniul în care acesta este valorificat, trebuie urmărite câteva deziderate esenţiale, şi anume:

- elaborarea de programe de predicţionare corectă a necesităţilor actuale şi viitoare, privind un produs (sau pechete de produse) destinate consumului;

- alegerea optimă a materiilor primare şi prime (derivate), inclusiv energetice, pentru obţinerea unui produs, care să asigure simultan, consumuri specifice, costuri de producţie minime şi calitate superioară (durabilitate şi fiabilitate sporite);

- prestabilirea cât mai exactă a duratei de viaţă a fiecărui produs care înglobează capital natural (inclusiv factorul uman), pentru a se putea evalua ciclurile de apelare a capitalului natural.

CAP. 1

DEFINIREA NOŢIUNII DE SUSTENABILITATE ŞI IDENTIFICAREA PRINCIPIILOR DE REALIZARE A ACESTEIA

In ultima perioadă se vorbeşte din ce in ce mai mult despre sustenabilitate, despre metode şi căi “ecologice” de intervenţie, indiferent de domeniul abordat. In acelaşi timp se observă multe ambiguităţi privind semnificaţia acestei noţiuni (concept).

Este necesară o înţelegere corectă a semnificaţiei conceptului de sustenabilitate şi pentru că reprezintă un capitol distinct în cadrul unor proiecte privind gospodărirea, valorificarea eficientiă şi conservarea capitalului natural.

Sustenabilitate - ,,calitate a unei activităţi antropice de a se desfăşura fără a epuiza resursele disponibile şi fără a distruge mediul, fără a compromite posibilităţile de satisfacere a nevoilor generaţiilor următoare,,. (echilibru între dezvoltare şi protecţia mediului, inclusiv a resurselor).

Pentru a adânci, prin analiză, sensul acestui cuvânt, dar şi al noţiunii în sine, este interesant să ne întoarcem privirea spre ,,natură,, pentru a încerca o înţelegere a acestui aspect folosind principiile şi modalităţile naturale de a se realiza o durabiltate

(sustenabilitatea) internă a naturii şi un echilibru între consumuri, rezultat pe baza unor performanţe ale acesteia, pe care ştiinţa omenească le va admira încă multă vreme.

In continuare sunt dezvoltate aceste principii.

1. Principiul suficienţei:

Sustenabiltatea (durabilitatea) în natură pleacă de la ideea de atingere a unor niveluri de suficienţă în dezvoltarea oricărui sistem. Ca urmare, în natură nu există sisteme complexe, chiar dacă nouă ni se pare că natura are nivele de complexitate mai mari faţă de cele pe care omul le poate realiza sau determina.