Sisteme Ecologice

Mediul de viaţă al unei biocenoze este biotopul.

Din considerente didactice, studiile prin care este cercetat biotopul sunt separate de cele prin care este cercetată biocenoza fără însă ca aceasta să fie soluţia înţelegerii ecosistemului.

Biotopul, ca parte integrantă a ecosistemului, este definit drept totalitatea condiţiilor abiotice în care se desfăşoară existenţa unei biocenoze şi a resurselor primare de care depinde existenţa populaţiilor.

Condiţii abiotice: temperatură, umiditate, pH, oxigen etc

Resurse primare: lumina solară ca resursă energetică şi sărurile minerale, necesare pentru desfăşurarea procesului de fotosinteză; apa

Deci, putem folosi biotopul ca un criteriu de clasificare a ecosistemelor:

- Ecosisteme terestre, condiţiile abiotice fiind determinate de compoziţia şi umiditatea aerului, de compoziţia solului, de mişcările maselor de aer, de precipitaţii, temperatură etc

- Ecosisteme arctice şi alpine

- Păduri de răşinoase

- Păduri de foioase

- Păduri tropicale

- Ecosisteme de stepă

- Păşuni tropicale şi savana

- Deşerturi

- Ecosisteme acvatice, condiţiile abiotice fiind determinate de sărurile minerale dizolvate în apă, de cantitatea de oxigen dizolvată în apă, de vâscozitatea apei (de 800 de ori mai densă decât aerul), temperatură, pH etc

- Ecosisteme marine şi oceanice

- Ecosisteme din largul mării

- Ecosisteme din zona platformei continentale

- Ecosisteme abisale

- Estuare, lagune, recifi de corali

- Ecosisteme dulcicole

- Lacuri şi bălţi

- Fluvii, râuri, pâraie

- Zone umede

Biotopul este alcătuit din componente ale celor trei sfere anorganice ale Pământului:

litosfera, hidrosfera şi atmosfera. Structura biotopului cuprinde factori geografici, mecanici şi chimici, care nu au valori fixe, ci acţionează după o anumită dinamică. Astfel, există variaţii cu caracter de regim, pe de o parte, şi perturbări sau "zgomote", pe de altă parte.

Variaţiile cu caracter de regim sunt ritmice având astfel un caracter previzibil: de exemplu alternanţa zi-noapte, fazele lunii, mareele, viiturile fluviilor, succesiunea anotimpurilor etc.

Biocenoza modifică biotopul, datorită activităţii permanente a speciilor care o alcătuiesc.

- Prin pierderile de apă prin transpiraţie, copacii unei păduri menţin o umiditate mai mare a aerului decât într-un ecosistem agricol; umiditatea pădurii este benefică pentru multe alte specii, atât de plante cât şi de animale dar şi pentru om.

- Râmele afânează solul în care trăiesc, favorizând astfel pătrunderea oxigenului şi totodată, folosind solul ca hrană, îi menţin o structură fină, necesară dezvoltării bacteriilor, protozoarelor, ciupercilor,

- Jneapănul fixează stratul subţire de pămând din zona alpină, împiedicând astfel erodarea acestuia din cauza ploilor şi vântului.

- Mâlurile depuse pe fundul bălţilor sunt aerate datorită mişcării permanente a oligochetelor şi larvelor de insecte care trăiesc acolo (fenomenul se numeşte bioturbare).

- La nivel planetar, vegetaţia este răspunzătoare de schimbarea fundamentală a compoziţiei aerului:

Compoziţia atmosferei La începutul existenţei Terrei Înainte de apariţia vieţii Astăzi

Bioxid de carbon 98% 50% 0,03%

Azot 1,9% 50% 78%

Oxigen urme urme 20,9%

Datorită fotosintezei, plantele au modificat raportul dintre gazele atmosferei, crescând cantitatea de oxigen şi reducând-o pe cea de bioxid de carbon. Aerul pe care-l respirăm astăzi îl datorăm plantelor.

Această dublă relaţie dintre biotop şi biocenoză poate fi înţeleasă numai în cadrul ecosistemului.

Ecosistemul este un sistem ecologic care integrează biotopul şi biocenoza. Nu se poate vorbi despre existenţa biotopului în absenţa biocenozei (este un nonsens!) şi nici despre existenţa biocenozei în afara biotopului.

Biocenoza se menţine ca sistem deoarece între populaţiile diferitelor specii care o alcătuiesc există relaţiile interspecifice.

În privinţa ecosistemului, lucrurile sunt mai complicate: biotopul determină o anumită structură a biocenozei iar biocenoza, la rândul ei, modifică biotopul. Structura ecosistemului cuprinde deci atât relaţiile interspecifice cât şi relaţiile reciproce biotop-biocenoză.