Studiul Impactului Ecologic

Definiti dezvoltarea durabila.

Dezvoltarea durabilă presupune ca societatea să satisfacă cererea de consum a membrilor săi prin creşterea potenţialului productiv, dar şi prin crearea unor condiţii echitabile de acces la resursele societăţii pentru toţi membrii săi.

O componentă a conceptului de dezvoltare durabilă constă în ţinerea sub control a impactului activităţii social economice asupra mediului. Ţinerea sub control a impactului presupune cunoaşterea în detaliu a fenomenului, ceea ce presupune parcurgerea etapelor de identificare, estimare, apreciere.

Mentionati cerintele minime pentru asigurarea unei dezvoltari durabile.

Cerinţele minime pentru asigurarea unei dezvoltări durabile sunt:

- redimensionarea creşterii economice;

- eliminarea sărăciei;

- controlul creşterii demografice;

- conservarea şi sporirea resurselor naturale;

- controlul riscurilor;

- participarea diferitelor forme guvernamentale la luarea deciziilor privind protecţia mediului;

- coroborarea deciziilor privind mediul şi dezvoltarea pe plan naţional cu cele de pe plan internaţional.

Indicati legatura dintre mediu si dezvoltarea durabila.

Legătura indisolubilă dintre mediul înconjurător şi dezvoltarea economică a fost evidenţiată în raportul Comisiei Mondiale privind mediul şi dezvoltarea prezentat în faţa Adunării Generale O.N.U. în 1987, cunoscut ca „Raportul Bruntland” şi care a definit dezvoltarea durabilă ca fiind „dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesităţi”.

Definiţi: certificat de emisii de gaze cu efect de seră.

- Certificat de emisii de gaze cu efect de seră – titlul care conferă dreptul de a emite o tona de dioxid de carbon echivalent într-o perioada definită, şi care este transferabil.

Definiţi: gaze cu efect de seră.

- Gaze cu efect de seră (GES) – gazele atmosferice care au drept efect încălzirea globală şi schimbările climatice. Principalele GES sunt dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) şi protoxidul de azot (N2O). Mai puţin răspândite, dar foarte puternice, sunt: hidrofluorocarburile (HFC-uri), perfluorocarburile (PFC-uri) şi hexafluorura de sulf (SF6).

Explicaţi impactul schimbărilor climatice asupra mediului.

„Vinovatul” principal în modificarea echilibrului termic al globului este bioxidul (dioxidul) de carbon care acţionează ca un acoperiş de sticlă cu o transparenţă de 48% şi care absoarbe în proporţie de 80% radiaţia infraroşie reflectată de suprafaţa pământului.

Pe lângă bioxidul de carbon (61%) îşi aduc aportul la acelaşi efect de seră şi metanul (CH4– 15%), pentoxidul de azot (N2O – 4%), precum şi hidrofluorocarburi (HFCs), perfluorocarburi (PFCs) şi hexafluorura de sulf (SF6) care însumează circa 9%, toate acestea fiind considerate gaze cu efect de seră – GES.

Aceste gaze au concentraţii foarte mici şi au fost definite ca „gaze trace”, dar au în schimb o putere de reţinere a ultravioletelor cuprinsă între 1,3 – 3,2 W/mp faţă de cea a bioxidului de carbon (0,9 – 2 W/mp) şi au o durată de viaţă mult mai mare.

În tabelul 1.1, este prezentată echivalenţa între capacitatea de reţinere a radiaţiei de către o moleculă de bioxidului de carbon şi celelalte gaze cu efect de seră.

Indicaţi sectoarele de activitate pentru care se aplică „Schema Europeană de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră – schema ETS”

Schema EU-ETS se aplică următoarelor sectoare de activitate:

- sectorul energetic:; instalaţii de ardere cu puterea instalată mai mare de 20 MW, rafinării, exceptând incineratoarele;

- cuptoare de cocserie, metalurgie: calcinarea minereului metalic, producerea fontei şi oţelului în instalaţii de peste 2,5 to/h;

- industria materialelor de construcţii: producerea clincherului peste 500 to/zi, cuptoare de var peste 20 to/zi, cuptoare pentru fabricarea sticlei peste 20 to/zi, produse ceramice peste 70 to/zi sau cu o capacitate volumetrică a cuptorului de 4 mc.

Precizaţi care sunt mecanismele prin care pot fi respectate (îndeplinite) angajamentele prevăzute în Protocolul de la Kyoto.

Mecanisme flexibile care pot conduce la atingerea angajamentelor sunt:

- implementare în comun (JI), care sunt proiecte concrete prin care ţările dezvoltate investesc în ţările cu economie în tranziţie în scopul de a-şi realiza propriile angajamente cu costuri rezonabile;

mecanism de dezvoltare curată (CDM), care sunt proiecte concrete între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, în scopul realizării conformităţii cu angajamentele de limitare cuantificată şi de reducere a emisiilor stipulate.

Ozonul. ODS-urile şi aplicaţiile lor. Măsuri pentru eliminarea ODS-urilor.

Principalele măsuri care se impun pentru eliminarea treptată a substanţelor care depreciază stratul de ozon sunt:

- o evidenţiere mai strictă a cantităţilor de freoni folosite la întreţinerea echipamentelor frigorifice vechi;

- recuperarea şi refolosirea freonilor în cadrul activităţilor de întreţinere a echipamentelor frigorifice;

- crearea unui sistem integrat pentru managementul DEEE (deşeurilor de echipamente electronice şi electrotehnice) la nivelul judeţului şi apoi acordarea unei atenţii speciale recuperării, întrucât vechile echipamente frigorifice din gospodării, instituţii şi de la agenţii economici conţin cantităţi mari de refrigerenţi cu potenţial distructiv asupra ozonului;

- monitorizarea, în colaborare cu alte autorităţi, a cantităţilor de refrigerenţi recuperate din DEEE şi a modului de eliminare a lor;

- conştientizarea şi educarea populaţiei privind importanţa eliminării corecte a acestui tip de substanţe.

Acidifierea. Cauze, implicaţii, măsuri de reducere.

Alături de emisiile masive de bioxid de carbon, emisiile de bioxid şi trioxid de sulf şi consecinţele acţiunii lor – “ploile acide”, constituie un factor esenţial în distrugerea vegetaţiei, care din păcate sunt tot mai frecvente.

Ploile acide în sensul poluării, sunt produse prin conversia primară a bioxidului de sulf şi a oxidului de azot în acid sulfuric şi acid azotic. Ciclul este complex şi depinde de procesul de dispersie fizică şi de rata de conversie chimică. Menţionăm că apa pură are un pH neutru la valoarea 7. Bioxidul de carbon din atmosferă se dizolvă în apa de ploaie reducând pH-ul la 5,6; oxidul de sulf şi azotul contribuie la diminuarea pH-ului la valoarea 5,0. Valori şi mai mici ale pH-ului rezultă din acizii tari produşi de folosirea carburanţilor.