Curs - Tehnologii de prelucare și valorificare a deșeurilor metalice

Domeniu: Ecologie

Conține 6 fișiere: pdf

Pagini : 330 în total

Cuvinte : 62929

Mărime: 9.16MB (arhivat)

Cost: Gratis

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Gabriel Popartac, Anisoara Ciocan

Suport de Curs: Domeniu: Ingineria si Protectia Mediului in Industrie.

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS

PARTEA I. VALORIFICAREA ELEMENTELOR UTILE DIN DEŞEURILE MĂRUNTE ŞI PULVERULENTE GENERATE ÎN SIDERURGIE

Cap.1. DEŞEURI GENERATE ÎN INDUSTRIA SIDERURGICĂ.

1.1. Consideraţii privind valorificarea elementelor utile din deşeurile mărunte şi pulverulente

1.2. Definirea şi sursele de generare a deşeurilor mărunte şi pulverulente cu conţinut de metale utile

1.2.1. Deşeuri generate în procesele de elaborare a fontei

1.2.2. Deşeuri generate în procesele de elaborare a oţelului

1.2.3. Deşeuri generate în procesele de laminare şi finisare

1.3. Proprietăţile fizico-chimice ale deşeurilor mărunte şi pulverulente

Cap.2. TEHNOLOGII DE PREPARARE A DEŞEURILOR MĂRUNTE ŞI PULVERULENTE CU CONŢINUT DE ELEMENTE UTILE

2.1. Tehnologii de preparare mecanică

2.1.1. Procedee de preparare prin hidrociclonare

2.2. Tehnologii de preparare termică

2.2.1. Procedee de preparare prin brichetare

2.2.2. Procedee de preparare prin peletizare

2.2.3. Procedee de preparare prin aglomerare

2.3. Procesarea ţunderului şi şlamului uleios de laminare

2.3.1. Procedee fizico-chimice de tratare a ţunderului şi şlamului uleios

2.3.2. Procedee termice de tratare a ţunderului şi şlamului uleios

Cap.3. PROCEDEE PIROMETALURGICE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR PULVERULENTE

3.1. Procedee de valorificare în cuptoare rotative

3.2. Procedee de valorificare în cuptoare cu vatră rotativă

3.3. Procedee de valorificare în cuptoare cu cuvă înaltă

3.4. Procedee de valorificare în cuptor cu vetre multietajate

3.5. Procedee de valorificare în reactoare cu strat fluidizat

3.6. Tehnologia topirii ciclonare

Cap.4. PROCEDEE HIDROMETALURGICE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR PULVERULENTE

4.1. Procedee bazate pe utilizarea acidului sulfuric

4.2. Procedee bazate pe leşierea alcalină

4.3. Procedee bazate pe leşierea în soluţii de cloruri amoniacale sau cloruri alcaline

PARTEA a II-a. PRELUCRAREA ŞI VALORIFICAREA DEŞEURILOR FEROASE ŞI NEFEROASE

CAP.5. PRELUCRAREA ŞI VALORIFICAREA DEŞEURILOR FEROASE

5.1. Condiţii de calitate pentru deşeurile feroase utilizate la elaborarea oţelurilor. Controlul calităţii deşeurilor feroase

5.1.1. Consideraţii privind valorificarea deşeurilor feroase

5.1.2. Calitatea deseurilor feroase

5.2. Clasificarea deşeurilor feroase. Surse de deşeuri

5.2.1. Clasificarea deşeurilor feroase

5.2.2. Surse de deşeuri feroase şi domeniile care furnizează deşeuri feroase

5.3. Colectarea, depozitarea şi transportul deşeurilor feroase

5.4. Pregătirea deşeurilor feroase

5.4.1. Operaţiile de prelucrare primară la care sunt supuse deşeurile metalice

5.4.2. Pregătirea dimensională a deşeurilor metalice şi fierului vechi

5.5. Purificarea deşeurilor feroase

5.5.1. Îndepărtarea cuprului şi staniului din deşeurile feroase

5.5.2. Îndepărtarea zincului din deşeurile feroase

5.5.3. Îndepărtarea staniului din deşeurile feroase

5.5.4. Îndepărtarea acoperirilor mixte metalice-organice

Extras din document

BIBLIOGRAFIE

CAP.1. DEŞEURI GENERATE ÎN INDUSTRIA SIDERURGICĂ

1.1. Consideraţii privind valorificarea elementelor utile din deşeurile

mărunte şi pulverulente

Industria metalurgică se confruntă la acest început de secol cu probleme majore. Acestea par să nu fie legate nici de o eventuală criză a resurselor de materii prime şi energetice, nici de competiţia materialelor metalice cu alte materiale, ci sunt mai degrabă legate de cerinţele stringente pentru protecţia mediului. Se consideră că metalele, datorită proprietăţilor lor unice în raport cu alte materiale, îşi vor menţine poziţiile centrale în ingineria materialelor, fiind necesar un volum de produse competitive în continuă creştere şi dezvoltarea continuă a tehnologiilor de producţie eficiente cu preţuri rezonabile în raport cu proprietăţile.

Dezvoltarea industriei metalurgice este condiţionată de rezolvarea problemelor majore ce decurg din relaţia industrie-natură, strict direcţionate pe controlul poluării şi protejării resurselor naturale şi energetice. În industria oţelului trebuie să se renunţe la noţiunea de deşeuri, mai corect fiind să se vorbească de subproduse. Preocupările urmărite în strategiile de dezvoltare a combinatelor siderurgice din întreaga lume se înscriu în două direcţii:

- dezvoltarea tehnologiilor performante în care se reduc substanţial emisiile;

- creşterea randamentelor de recuperare şi reciclare a subproduselor până la valori apropiate de 100%.

Schimbările esenţiale din acest mileniu trebuie să fie legate de dezvoltarea tehnologiilor metalurgice după cerinţele ecologiei industriale. Ca şi în alte domenii, în sectoarele metalurgice se tinde spre aplicarea filozofiei ecologiei industriale

care impune corelaţii între diferite domenii industriale, agricultură, comunităţi ce converg spre transformarea deşeurilor în subproduse valoroase ca intrări în procesele de producţie. Elaborarea fontelor şi oţelurilor în uzine ideale, “dream factory“, presupune împingerea limitelor procedeelor metalurgice spre un punct virtual în care oricare ieşire poate fi utilizată ca intrare în alte domenii. Conceptul ecologic aplicat ingineriei sistemelor industriale implică dezvoltarea acelor fluxuri tehnologice de producţie cu buclă închisă în care nici o resursă nu este eliminată, toate materialele sunt reutilizate continuu, nici un deşeu periculos sau alt produs nu este evacuat în mediu, ceea ce în literatura de specialitate se regăseşte sub denumirea de ”waste free steel industry” sau ”zero waste steel industry”. Se urmăreşte astfel apropierea de conceptul sistemelor naturale în care substanţele urmează un circuit închis. Găsirea soluţiilor performante din punct de vedere economic şi ecologic pentru fluxurile tehnologice din industria siderurgică trebuie să permită un răspuns afirmativ la întrebarea “Este oţelul un material verde?”.

Pentru ca oţelul să devină ceea ce se cheamă “the environmentally preffered material“, trebuie în principal să se desăvârşească identificarea şi implementarea metodelor celor mai eficiente pentru reţinerea tuturor surselor posibile cu conţinut de fier în interiorul ciclului producţie-utilizare-reciclare. Un management reuşit va determina protejarea resursele naturale de fier, recuperarea celor consumate şi astfel pot fi reduse costurile şi impactul deşeurilor eliminate asupra mediului.

Preocuparea faţă de respectarea cerinţelor legislative privind protecţia mediului şi necesitatea armonizării proceselor de progres economic, cu gestionarea raţională a resurselor materiale şi energetice, trebuie să conducă la valorificarea deşeurilor prin tehnologii care să ofere atât din punct de vedere economic cât şi ecologic, soluţia optimă. Este necesar să fie promovate tehnologii care să asigure:

- gestionarea riguroasă a deşeurilor;

- depozitarea controlată a tuturor categoriilor de deşeuri;

- reducerea la sursă a cantităţii şi nocivităţii deşeurilor produse;