Toate Cursurile de la Ecologie - EAM

I. Principiile proceselor ecologice

- Pentru „economia” metabolismului din celulă este nevoie de:

- energie, pentru exercitarea funcţiilor sale,

- substanţă, pentru a o folosi în sinteza compuşilor chimici specifici şi de

- informaţie, pentru a „conduce” procesele metabolice interne şi pentru a se adapta la mediu

(P. Bran, 2001)

- Materia vie

- are cea mai complexă organizare

- este sediul celor mai variate transformări de substanţă-energie

- Caracteristica

- Schimbul permanent de energie şi substanţă cu mediul pentru a putea să-şi menţină ordinea interioară şi pentru a scăpa de alunecarea spre poziţia aproape de echilibru

- Unitatea viaţă-mediu,

- Principiul parcimoniei,

- Principiile termodinamicii

Unitatea viaţă-mediu

- Componentele abiotice sunt parte integrantă a vieţii, reprezentând o etapă de transformare

- Consecinţe

- Schimbarea însuşirilor factorilor de mediu

- Poluarea afectează creşterea şi dezvoltarea organismelor

- Alterează relaţiile din interiorul comunităţii vii

- Scăderea concentraţiei de oxigen duce la diminuarea populaţiei de ştiucă şi creşterea populaţiei de şalău

- Prezenţa comunităţii de viaţă conduce la transformarea mediului, la schimbarea însuşirilor factorilor de mediu

- Fotosinteza

- Asolamentul

- Decontaminarea solurilor poluate

Principiul parcimoniei

- Restricţie

- Cantitatea totală din fiecare element chimic este constantă

- Substanţa este purtătorul energiei

- Lungimea traseului unui element chimic depinde de mai mulţi factori

- Pot exista perioade de acumulare

- Organic – cochilii, cărbune, petrol

- Anorganic – calcar, azot atmosferic

- Soluţie

- acelaşi element chimic este folosit de mai multe ori

- Natura este parcimonioasă

- Consecinţe

- Cicluri biogeochimice

Principiile termodinamicii

- Legea conservării (principiul I)

- energia nu poate fi creată, ea se transformă după echivalenţe numerice precise

- Nimic nu se pierde, totul se transformă

- Legea entropiei (principiul al II-lea)

- Transformările energiei sunt însoţite de disiparea unei anumite cantităţi de energie sub formă de căldură

- Intrările sunt întotdeauna mai mari decât ieşirile

Legile de acţiune ale factorilor ecologici

- Legea minimului (Liebig, 1862)

- Minimum relativ.

- Studierea factorilor care reprezintă resurse

- Legea factorilor de creştere (Mitscherlich, 1909)

- Legea toleranţei (Shelford, 1910)

- Valenţa ecologică

- Studierea factorilor care reprezintă resurse

- Concepţia factorilor limitativi (Odum, 1959)

- Factorii critici de adaptare

II. Economia biosferei

Biosfera – componentă a mediului

- Biosferă – Ecosferă

- Interpretarea 1

- viaţă1+viaţă2+ +viaţăn = biosferă

- (viaţă1 x mediu1)+(viaţă2 x mediu2)+ +(viaţăn x mediun) = ecosferă

- Biosfera este una din componentele ecosferei

- Interpretarea 2 – principiul unitate viaţă-mediu

- viaţă1 = viaţă1 x mediu1

- viaţă1+viaţă2+ +viaţăn = biosferă

- Biosferă este sinonim cu ecosferă

- Limite

- Limitele spaţiale

- Popularea planetei este condiţionată de intensitatea iradierii solare

- Limitele fizice

- Temperatură, pH, presiune atmosferică, presiune hidrostatică

- Limitele chimice

- sulf, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, hidrocarburi, carbonat de sodiu

Circulaţia materiei

- Activitatea biochimică a sistemelor vii se manifestă prin realizarea, în raport cu mediul, a două funcţii esenţiale:

- Concentrarea selectivă

- Dispersarea selectivă

- Concentrarea (acumularea) se realizează prin:

- Concentrarea selectivă a elementelor biogene (C, H, O, N, P, şi S) în biomasă

- Concentrarea unor substanţe din mediul de viaţă pentru sporirea şanselor de supravieţuire (ex. plantele halofile)

- Acumulare biogeochimică sub formă de depozite sedimentare – zăcăminte de cărbune, petrol, gaze naturale, sulf, guano, fosforite, salpetru

- Acumularea biogeochimică a unor substanţe care nu pot fi metabolizate de organisme – metale grele, pesticide