Abordarea prin Venituri

1. Costul capitalului si rata de actualizare/capitalizare

2. Metoda capitalizarii profitului

3. Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati (Discounted Cash Flow – DCF).

3.1. Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati pentru actionari (CFNA)

3.2. Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati pentru capitalul investit (CFNI)

In cadrul aceastei abordari se estimează valoarea unei întreprinderi, sau a unui pachet de actiuni prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate pentru proprietari/ investitori. Din punct de vedere tehnic, aceasta se realizeaza prin metoda capitalizarii profitului net şi/sau actualizarii cash-flow-ul sau a dividendelor.

În cazul metodelor bazate pe capitalizare, un nivel reprezentativ si reproductibil al venitului (de regula profitul net sau dividendele) este raportat la o rată de capitalizare sau este înmulţit cu un multiplu al venitului considerat, convertind astfel venitul în valoare.

În cazul metodelor bazate pe tehnica actualizării, cash-flow-ul sau dividendele sunt estimate pentru fiecare din anii unei perioade explicite de previziune si apoi convertite în valoare prin aplicarea unei rate de actualizare.

Abordarea pe baza de venit este fundamentată pe principiile:

• Principiul anticiparii este fundamental in cadrul acestei abordari: valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta

• Principiul substituţiei ajuta la intelegerea atat a costului capitalului cat si a legaturii intre costul capitalului si valoarea intreprinderii. Atunci cand pe piata sunt disponibile investitii cu rentabilitati si riscuri diferite, prima oportunitate investitionala care se va epuiza va fi aceea cu rentabilitatea cea mai ridicata si riscul cel mai mic.

• Principiul cererii si ofertei. Pretul care trebuie platit pentru a deveni proprietarul capitalului sau unei parti din capitalul unei firme depinde esential de cererea si oferta de pe acea piata in special si de pe piata investitiilor in general.

• Principiul contributiei: permite intelegerea legaturii intre valoarea “partilor” (activelor) si valoarea intregului (intreprinderii) pentru ca valoarea unei parti din intreprindere depinde de cat de mult contribuie aceasta la valoarea intregii firme. Pentru situatiile de evaluare pentru divizare sau fuziune este un principiu care capata un loc primordial.

Una din premisele importate ale estimarii valorii in abordarea pe baza de venit este continuitatea exploatarii, respectiv premisa ca intreprinderea evaluata sau parte din aceasta isi va continua activitatea operationala si intr-un viitor previzibil, fara a suferi restrangeri semnificative.

In cadrul acestei abordari sunt utilizate mai multe concepte specifice, care necesita a fi definite:

a. Actualizarea: calcularea valorii prezente (actuale), la data evaluarii, a

unui flux banesc viitor (venituri sau cheltuieli).

Scopul utilizarii acestei tehnici este acela de a transforma un flux monetar viitor in capacitatea de a genera un venit anual (valoare prezenta). Se refera in general la sume anuale viitoare de marimi inegale (de exemplu cash-flow disponibil pentru proprietari sau pentru furnizorii de capital).

Tehnica actualizarii presupune calcule matematice inverse fata de cele utilizate in tehnica dobinzii compuse:

in care: Va = valoarea actuala;

Fi = fluxul monetar viitor;

a = rata de actualizare;

1/(1+a)n = factor de actualizare (@);

n = numarul de ani inclusi in perioada de prognoza;

Instrumentul actualizarii il reprezinta rata de actualizare (a), respectiv factorul de actualizare 1/(1+a).

b. Rata de actualizare: rata rentabilitatii utilizata pentru a converti o suma de bani, platibila sau de primit in viitor in valoarea prezenta (actuala).

Rata de actualizare este utilizata pentru a determina suma pe care un investitor ar plati-o la data evaluarii pentru dreptul de a beneficia de un flux viitor de lichiditati sau de profituri. Pentru evaluator, rata de actualizare este rata rentabilitatii estimata ca acceptabila pentru un investitor care ar plati in prezent fluxuri viitoare generate de afacere, in contextul riscurilor presupuse de realizarea acestor fluxuri.

c. Rata de capitalizare: un divizor (care exprima rata rentabilitatii) folosit pentru transformarea unui flux anual constant (uniform) sau cu o crestere constanta in valoarea actuala a capitalului din care provine.

O diferenta fundamentala intre rata de capitalizare si cea de actualizare provine din faptul ca rata de capitalizare se refera la un flux constant sau cu o crestere constanta in vreme ce rata de actualizare vizeaza fluxuri variabile .

d. Coeficientul multiplicator: este inversul ratei de capitalizare, respectiv un multiplu prin care marimea anuala a unui flux dat se transforma in valoarea actuala a capitalului.

Cel mai cunoscut multiplicator este PER (Price Earning Ratio) care exprima raportul dintre cursul (pretul) unei actiuni si profitul net ce revine pentru acea actiune.

e. Rata rentabilitatii fara risc: reprezinta acel nivel de remunerare a capitalului investit in conditii de risc minim (obligatiuni de stat).

f. Rata rentabilitatii capitalului investit de proprietari: este raportul procentual intre profitul net anual din exploatare si capitalul propriu (al actionarilor)

g. Costul mediu ponderat al capitalului: reprezinta costul intregului capitalului investit intr-o afacere/ proprietate imobiliara, indiferent de provenienta acestuia (proprietari, banci etc.).