Acționări electrice

ACŢIONĂRI ELECTRICE

OBIECTIVELE DISCIPLINEI

- Cunoasterea structurii si a caracteristicilor generale ale sistemelor de actionare;

- Cunoasterea principalelor tipuri de motoare electrice si a caracteristicilor lor functionale;

- Conoasterea aparatajului electric general: rol,caracteristici functionale, simbolizare, utilizari;

- Cunoasterea principiilor de alcatuir a schemelor electrice pentru realizarea principalelor functiuni ale sistemului de actionare, cum sunt: pornire-oprire; inversarea sensului de miscare, reglarea turatiei, franarea;

- Metode si scheme tipice de realizare a principalelor functiuni cum sunt: pornire-oprire; inversarea sensului de miscare, reglarea turatiei, franarea, pentru principalele tipuri de motoare electrice;

- Principii de alegere a motoarelor electrice in concordanta cu cerintele impuse de masina de lucru.

STRUCTURA CURSULUI

Capitolul I: Probleme generale privind sistemele de actionare si elemente de mecanica actionarilor;

Capitolul II: Masini electrice de curent alternativ;

Capitolul III: Masini electrice de curent continuu

Capitolul IV:Actionari electrice pas cu pas.

Structura generala a unui Sistem Electric de Actionare, Comanda si Reglare

SF - subsistem de forţă (U,I mari);

SAP - subsistem de alimentare şi protecţie

- care realizează funcţiile de conectare

-deconectare şi de protecţie;

CR (CS) - convertizor rotativ (static)

- care converteşte parametrii, energiei ;

SCR - subsistem de comandă şi reglare;

DID - dispozitiv de introducere a datelor

(programarea parametrilor de acţionare);

CP - calculator de proces - pentru

procesarea informaţiei în cadrul

sistemului de comandă;

R - regulator – pentru stabilirea

caracteristicii de reglare;

DC - dispozitiv de comandă a convertizorului;

CMM - convertorul mărimilor măsurate,

prin care se supraveghează sistemul în

vederea reglării parametrilor de acţionare.

SEM - subsistemul electromecanic

( M.E- motorul electric; T- transmisie;

M.L-masina de lucru actionata ).

Sunt cele mai răspândite datorită avantajelor: simplitate constructivă; cost redus; fiabilitate ridicată şi întreţinere uşoară; robusteţe; alimentare direct de reţea RST; caracteristica mecanica (semi)rigida.

Constructiv, motorul se compune dintr-un stator şi un rotor.

Statorul – pe rol de inductor, este prevăzut cu o înfăşurare trifazată cu ˝p˝ perechi de poli, alimentată de la cele trei faze RST. Datorită dispunerii geometrice a înfăşurărilor statorice la 120 şi defazării fazelor RST cu acelaşi unghi, se creează un câmp magnetic învârtitor, al cărui maxim se roteşte cu turaţia de sincronism: , unde f este frecventa retelei.

Rotorul – pe rol de indus – poate fi realizat în două variante constructive:

- tip colivie - două inele de capăt şi o serie de bare fixate între ele, astfel încât se creează spire în scurtcircuit. Rezistenţa circuitului rotoric este de valoare foarte mică şi constantă ;

- bobinat - realizat din tole şi prevăzut cu un sistem de înfăşurări trifazate cu acelaşi număr de perechi de poli ˝p˝, capetele înfăşurărilor fiind legate la un colector format din trei inele montate pe axul motorului. Prin intermediul unor perii, înfăşurările pot fi legate direct - rezultând caracteristica naturală, sau indirect, prin rezistenţe suplimentare - obţinându-se caracteristicile artificiale.

Alunecarea turaţiei motoarelor asincrone : Turaţia rotorului n nu poate să atinga turaţia no, acest fenomen purtând denumirea de alunecare.

Alunecarea relativă se defineşte prin relaţia:

Turaţia reprezintă tocmai turaţia relativă între câmpul magnetic învârtitor şi rotor. În regim

motor , deci alunecarea De obicei Dacă , adică rotorul este antrenat cu turaţie suprasincronă sau statorul este deconectat, motorul trece în regim de generator.

Funcţionarea în regim motor este posibilă pentru