Activitatea Investițională a Societăților pe Acțiuni

1. Necesitatea societăţilor pe acţiuni în economie şi etapele dezvoltării acestora

2. Definirea şi caracterele societăţii pe acţiuni. Clasificarea societăţilor pe acţiuni

3. Avantajele şi dezavantajele societăţilor pe acţiuni. Delimitări ale societăţilor pe acţiuni de alte societăţi comerciale asemănătoare

4. Dezvoltarea societăţilor pe acţiuni în Republica Moldova

Născută din ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători animaţi de intenţia de a realiza împreună activităţi economice de amploare, societatea comercială pe acţiuni, îşi datorează apariţia unor cauze economice şi sociale.

Din momentul apariţiei şi până la momentul de faţă, SA au devenit nişte entităţi economice, care au determinat mari influenţe asupra societăţii, asupra politicilor promovate la nivel de stat, dar şi la nivel mondial. Puterea SA este comparată de unii autori cu puterea feudalilor din perioada medievală. Odată cu statornicirea relaţiilor de piaţă rolul SA devine unul semnificativ, spre exemplu, în ţările avansate volumul producţiei fabricate de SA constituie circa 90% din totalul producţiei pe economie. SA constituie pârgia dezvoltării accelerate a economiei moderne şi poate fi considerată drept un început al epocii capitaliste.

Actualmente SA este considerată forma de bază a activităţii comerciale din următoarele motive:

- prezintă o organizaţie antrenată în producerea, repartizarea şi consumul produsului naţional brut;

- concentrează în activitatea sa cele mai semnificative capitaluri materiale şi financiare;

- asigură angajarea majorităţii forţei de muncă;

- contribuie semnificativ la asigurarea progresului tehnic în toate ramurile economiei;

- determină creşterea producerii şi bunăstarea societăţii;

- spre deosebire de alte forme de organizaţii comerciale, participă activ la viaţa politică a ţării.

Drept imbold pentru crearea SA a servit apariţia coloniilor, dezvoltarea comerţului internaţional, acumularea capitalului şi necesitatea centralizării acestuia.

Cele mai timpurii structuri asemănătoare SA au apărut în Roma Antică şi Italia Medievală. De asemenea, caracteristici ce pot fi atribuite SA sunt asociate unităţilor ce au existat în Olanda, la sf. sec. XV- înc. sec. XVI.

Astfel, primele entităţi societare ce exprimă asocierea a două sau mai multe persoane fizice, prin afectarea comună a unor resurse, în vederea desfăşurării unor activităţi economice şi împărţirii rezultatelor economice obţinute, sunt cunoscute încă din antichitate. Se evidenţiază în această epocă societăţile constituite conform dreptului roman, cum sunt: societăţile de zarafi – societas argintariorum; societăţile tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale asociaţilor – societas omnium bonorum; - societatea avînd ca obiect un singur lucru – societas unius rei; societatea pentru venituri viitoare – societas quaestus, lucri, compendi; societăţile de arendă pentru încasarea impozitelor – societas publicanorum. Astfel de societăţi s-au constituit prin încheierea unui contract între asociaţi iar bunurile care formau patrimoniul social rămîneau, în continuare, în proprietatea asociaţilor. Societatea presupunea existenţa a trei elemente: un aport comun, un interes comun şi intenţia de a încheia un asemenea contract (affectio societatis).

Ca prima formă de organizare apropiată SA au fost societates vectigalium publicorum din Roma Antică, care se formau prin cedarea în gestiune a veniturilor statale, pe termen de 3, 5 sau chiar 100 ani. Entităţile menţionate purtau răspundere patrimonială nelimitată faţă de stat pentru drepturile oferite, iar responsabilitatea membrilor acestora nu depăşea limita sumelor depuse.

În sec. XIII-XIV au căpătat avânt aşa-numitele communitates, societates sau colonnae, în baza formării unui fond comun (columna comunius) prin cedarea, de către posesori, a sumelor de bani sau mărfurilor, căpitanului unui vas maritim, care pleca în navigaţie. Fiecare cotă-parte îşi avea preţul său de piaţă iar responsabilităţile patrimoniale ale membrilor fondului puteau depăşi mărimea depunerii efectuate.

Banca din Genoa, fondată în 1345, este considerată drept prima SA, capitalul statutar al căreia a fost divizat în 20400 cote-părţi egale, cu dreptul de cedare, organele de conducere fiind adunarea generală şi consiliul de conducere. După modelul acestei bănci, în 1694, în Marea Britanie a fost fondată Banca Patterson.

În secolul al XVIII-lea apar primele societăţi pe acţiuni. Înfiinţarea acestor societăţi este legată de expansiunile coloniale ale unor ţări maritime, ca Olanda, Anglia şi Franţa. Au luat fiinţă Compania Olandeza a Indiilor Orientale (1602), Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621), Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica şi Guadelup, Compania Noii Franţe (1628) pentru colonizarea Canadei etc. Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau concesiuni, cu participarea unui mare număr de posesori de fonduri (regele, curtenii, negustorii etc.). Contribuţiile asociaţilor formau un patrimoniu distinct de cel al asociaţilor care aveau ca titular compania, în calitate de persoană juridică. Pentru prima oară, contribuţiile la formarea patrimoniului, au primit numele de “acţiuni”. În ceea ce priveşte riscurile asociaţilor, acestea erau limitate la contribuţiile lor la formarea patrimoniului companiei.