Extras din curs
Capitolul 1
AFACEREA, ÎNTREPRINDEREA ECONOMICĂ ŞI FINANŢELE
1.1 Introducere
1.2 Organizarea firmelor. Forme alternative de afaceri
1.3 Obiectivele economice ale firmei
1.4 Nevoia de capital a firmei
1.1 Introducere
Ştiinţa economică reprezintă ansamblul coerent de noţiuni, idei, teorii şi doctrine, de
reflectări specializate în planul gândirii ale actelor şi faptelor economice, de judecăţi de
valoare asupra acestora, precum şi de tehnici, metode şi de procedee de măsurare, reflectare,
evaluare, gestionare şi stimulare a activităţilor economice. Ştiinţa economică se constituie
într-un sistem de ştiinţe economice autonome, cu relaţii de interdependenţă şi determinare
procesuală între componente. Principalele ramuri ale ştiinţei economice sunt: economia
politică – ştiinţa teoretică economică fundamentală, macroeconomia, microeconomia,
economia mondială, istoria gândirii economice, finanţele, contabilitate, statistica economică,
cibernetica economică, marketing, management, geografia economică, analiza economicofinanciară.
Activitatea economică reprezintă determinanta esenţială a fenomenului economic şi
se defineşte în accepţiune generică, drept procesul complex constituit din totalitatea faptelor,
actelor, comportamentelor şi deciziilor agenţilor economici cu privire la utilizarea capitalului
şi a resurselor specifice, în vederea producerii, repartiţiei şi consumului de bunuri şi servicii.
Din perspectivă sistemică activitatea economică se distinge ca rezultantă activă a exploatării
factorilor de producţie de către o entitate economică, cu raţiunea finală de a obţine de profit.
Întreprinderea reprezintă o entitate economică, rezultată din acţiunea agenţilor
întreprinzători asupra unui ansamblu determinat de factori de producţie. Activitatea
Afacerea, întreprinderea economică şi finanţele 2
întreprinderilor economice se desfăşoară într-un mediu complex, rezultat al cinci universuri
distincte1, respectiv universul economic, universul financiar, universul social, universul
politic şi universul public.
Proiecţiile activităţii economice în fiecare din aceste universuri determină dinamic
funcţiile principale ale întreprinderii economice, respectiv :
- funcţia economică
- funcţia financiară
- funcţia socială
- funcţia publică
- funcţia politică
Funcţia economică reprezintă funcţia fundamentală a întreprinderii şi se referă la
capacitatea firmei de a genera producţie sau servicii în cadrul ciclului de exploatare a
factorilor de producţie (capital, muncă, alţi neofactori), pentru obţinerea de profit în scopul
susţinerii activităţii economice. Rezultatul exercitării acestei funcţiuni este reprezentat de
plusvaloare şi profit.
Funcţia financiară este îndeplinită de sistemul financiar al întreprinderii şi are ca
obiect formarea, alocarea, repartiţia şi gestionarea resurselor financiare ale firmelor. Această
funcţiune va fi studiată detaliat pe parcursul cursului.
Funcţia socială cuprinde efectele micro şi macroeconomice asupra planului social
extern întreprinderii cu privire la atragerea, repartizarea, specializarea şi exploatarea forţei de
muncă ca factor de producţie. Evoluţia acestei funcţiuni are implicaţii importante asupra
specializării forţei de muncă şi asupra şomajului ca fenomen social.
Funcţia publică se realizează de către întreprindere pe baza relaţiei permanente de
interdependenţă cu sectorul public ca şi componentă a mediului extern al firmelor, în special
din perspectiva lucrului cu statul şi instituţiile publice. Are ca efect ansamblul drepturilor
Preview document
Conținut arhivă zip
- Afacerea, Intreprinderea Economica si Finantele
- c1. afacerea si finantele.pdf
- c2. obiectul gestiunii financiare.pdf
- c3. functiunea financiara a intreprinderii.pdf
- c4. analiza patrimoniului.pdf
- c5. analiza echilibrului financiar.pdf
- c6. analiza financiara si indicatori financiari.pdf
- c7. finantarea intreprinderii.pdf
- c8. planificarea financiara si principiile bugetarii.pdf
- c9. evaluarea intreprinderii.pdf