Agromarketing - sinteză

1.1. MARKETINGUL SI SISTEMELE AGROALIMENTARE

Privind domeniul produselor agricole, marketingul are anumite particularitati datorita caracterului pietelor acestor produse. Ramura marketingului specializata în problemele acestui domeniu, indiferent daca este vorba de produse care merg în consumul industrial, sau sunt direct prezentate pentru consumul populatiei poarta denumirea de marketing agricol sau agromarketing.

Marketingul agricol cunoaste o serie de particularitati generate de specificul activitatii agricole, acestea referindu-se la: dependenta mai mare a productiei agricole de factorii naturali si biologici, caracterul sezonier al productiei vegetale, nivelul mai scazut al peformatiei din agricultura etc.

In literatura de specialitate (B. Yon, 1976) sunt cunoscute elemente care dau un anumit specific marketingului agroalimentar, si anume:

- marketingul a fost cunoscut mai întâi în sectorul agroalimentar si apoi generalizat în celelalte sectoare. Postul de sef de produs (care a avut si atributii privind activitatea de marketing) a fost mai întâi introdus în firmele agroalimentare;

- activitatile de marketing desfasurate pe marile piete de consumatori privesc întotdeauna produsele alimentare;

- marketingul, prin activitatile sale specifice, nu este niciodata interesat numai pentru produsele agricole sau pentru cele dupa o prima transformare, ci pentru cele agroalimentare;

- marketingul agroalimentar nu se poate concepe numai în cadrul binomului dat de elemente "produs-piata", ci în cadrul trinomului "produs-tehnologie-piata". Aceasta întrucât în etapa actuala este foarte necesar de a integra si vedea posibilitatile de introducere a tehnologiilor de transformare a produsului agricol în comercializarea produsului în stare proaspata, dar mai ales pentru derivatele produsului respectiv;

- în filiera marketingului agroalimentar exista o multitudine de agenti economici care au specificitatii distincte cu referire la; agentul economic primar (de regula acesta fiind identificat cu producatorul agricol), agentul economic secundar (acesta fiind reprezentat de o cooperativa, o asociatie sau o alta forma de întelegere), agentul economic de tip întreprindere (considerat un integrator care la rândul lui poate fi integral), agentul economic monopolist sau traditional, agentii economici prestatori de servicii si alte activitati intermediare, agentii economici din sfera distributiei finale ( comerciantii ).

Aplicabilitatile marketingului în agricultura (agromarketingul) pot fi considerate sisteme productive legate între ele, dar care se diferentiaza prin natura proceselor ce au loc în interiorul fiecarui sistem.

Sistemele agricole transforma materiile prime pe care le ofera mediul ambiant (energie solara, rezerve nutritive ale solului etc.), precum si cele adaugate de om îngrasaminte, apa, energia mijloacelor mecanice etc.) în produse agricole.

Sistemul agroalimentar poate fi definit (dupa Montigaud J-C, 1995) pe de o parte ca un ansamblu al fluxurilor bunurilor si seviciilor ce contribuie la satisfacerea nevoilor consumatorilor în limitele unui spatiu geografic regiune tara, entitate supranationala iar pe de alta parte ca o retea interdependenta de agentul economic (intreprinderi si institititii financiare, organizatii publice implicati în fluxul produselor agroalimentare. Simplificat, acest sistem cuprinde urmatoarele verigi: aprovizionarea agriculturii si industriei alimentare, agricultura, industriile agricole si alimentare, distributia en-gros si en-detail, consumurile casnice si colective.

Sistemele de marketing au rolul de distributie în spatiu si timp a produselor rezultate din sistemele agroalimentare pâna la consumator. Deci, în cadrul acestor sisteme se transfera produsele agricole si agroalimentare de baza ale producatorilor. Volumul serviciilor de marketing, cum sunt ambalarea, depozitarea, transportul etc., depind de aspectul calitativ si/sau fizic al produselor vândute (fig. 1)

Astfel, volumul intrarilor în sistemele agricole (factorii de productie) se modifica continuu iar iesirile, respectiv produsele recoltate sunt obtinute la intervale intermitente, sezoniere. Ca o consecinta a acestui fapt, reiese ca modificarea acestor intrari sezoniere în sistemul de marketing este strâns corelata cu cea a iesirilor din sistemele agricole; dar iesirile din sistemele de marketing pentru produsele agroalimentare catre consumatori trebuie asigurate continuu.

De aici se poate deduce ca reglarea productiei este un rezultat al jocului liber al ofertei producatorilor din sectorul productiei agroalimentare si cererii consumatorilor. Dar aceasta interferenta între cerere si oferta care constituie o tendinta incontestabila a economiei de piata, poate fi realizata daca sunt îndeplinite si respectate conditiile liberei concurente.