Analiza activității economico-financiare

Analiza ca metoda de cunoaştere este legată de gîndirea şi recepţionarea conştientă a mediului înconjurător de către om.

Prin analiza ca metoda de cunoaştere se înţelege descompunerea sau desfacerea unui întreg în elementele sale componente precum şi stabilirea a cauzelor, care l-au generat.

Analiza ca metoda de cunoaştere poate fi aplicată în corelaţie cu alte operaţiuni logice ca sinteza, inducţia, deducţia.

Sinteza- acea operaţine logică de reunire a elementelor, laturilor sau a cauzelor izolate anterior de analiză într-un întreg pentru a aprecia trăsăturile esenţiale ale acestuia.

Inducţia- metoda de stabilire a unei concluzii, a unei judecăţi noi pornind de la particular spre general.

Deducţia- metoda de stabilire a concluziei, a unei judecăţi noi pornind de la general spre particular.

Analiza ca metoda de cunoaştere se aplică în mai multe domenii de ştiinţă- fizica, chimia, biologia, economia.

În analiza economică rolul principal îl are puterea de abstracţie.

Gîndirea abstractă prezintă o apreciere a informaţiei economice despre activitatea economico-financiară a agentului economic respectiv. În baza acestei aprecieri sau analize se fac concluzii şi propuneri de perfecţionare a situaţiei economico-financiare.

Analiza ca ştiinţă a apărut în anii ’50 ai secolului 20 şi este legat cu disciplinele contabilitate, economia pe ramuri, stastica. Ştiinţele numite folosesc elemente de analiză pentru cercetarea unor laturi a activităţii economice. Analiza la rîndul său deasemenea foloseşte unele elemente din aceste disciplini. Deosebirea analizei economice constă în faptul că studiază toate părţile activităţii economico-financiare.

Conţinutul analizei economice ca ştiinţă reprezintă un sistem de cunoştinţe şi procedee legate de:

1.Cercetarea corelaţiei dintre fenomenele studiate.

2. Aprecierea îndeplinirii programei de producţie.

3. Determinarea influienţei factorilor la devierea indicatorilor economici.

4. Pregătirea materialelor pentru luarea deciziilor de organizare şi dirijarea unităţilor economice.

5. Depistarea rezervelor interne şi valorificarea lor în procesul de producţie.

Principiile analizei:

1.Necesitatea prealabilă a analizei calitativ-teoretice ale stării obiectului. Principiul dat ne arată că concluzii obiective pot fi obţinute numai în cazul cunoaşterii adânci a sensului economic a indicatorilor ce caracterizează activitatea întreprinderii.

2. Fundamentarea analizei pe informaţie ştiinţifică şi reală. Acest principiu cere ca analiza să se sprijine pe un sistem de indicatori, care ar aprecia destul de exact activitatea economico-financiară a întreprinderii. De volumul şi calitatea informaţiei vor depinde concluziile analizei şi deciziile manageriale luate pe baza ei.

3. Complexitatea analizei, care presupune studierea proceselor economice ţinând cont de măsurea influienţei factorilor la abaterea indicatorilor respectivi.

4. Operativitatea, care presupune apropierea maxim posibilă în timp a analizei faţă de procesele economice, care au loc la întreprindere.

Sarcinele analizei ca ştiinţă:

1. Descoperirea rezervelor interne şi elaborarea măsurilor de valorificare a acestora.

2. Aprecierea calităţii şi nivelului îndeplinirii programelor trasate.

3. Pregătirea materialelor pentru luarea deciziilor de conducere a întreprinderii.

4. De a prevedea şi orienta acţiunile viitoare ale întreprinderii şi de a pregăti materialele pentru elaborarea pronosticului de dezvoltare a unităţilor economice.

2

Obiectul analizei economice îl constituie studierea amănunţită a tuturor proceselor activităţii ecomice a întreprinderii sub aspect: de aprovizionare,de producere, de comercilizare şi financiar reflectate într-un sistem de indicatori ai rapoartelor statistice, planului de afaceri şi evidenţei contabile.

Părţile componente ale obiectului analizei economice:

1. Indicatori economici ce caracterizează rezultatele obţinute de întreprindere.

2. Legăturile dintre indicatori.

3. Factori, care influenţează asupra rezultatelor obţinute.

4. Resursele şi gradul lor de utilizare.

5. Rezervele interne.

1- Pentru aprecierea şi studierea activităţii economice a întreprinderii se folosesc indicatori, care se obţin în rezultatul completării rapoartelor statistice şi a prelucrării informaţiei economice. Aceştia sunt:

• Mărimile medii şi ponderate;

• Mărimi de structură;

• Procentele;

• Coeficenţii;

• Abaterile absolute şi relative.