Analiza Diagnostic

Necesitatea şi rolul diagnosticului în evaluarea firmei

Prin diagnosticarea unei firme, în vederea evaluării, se urmăreşte sintetic evidenţierea a doi parametrii cheie: rentabilitatea şi riscul. Cunoaşterea tuturor laturilor activităţii acesteia, respectiv comerciala, juridica, tehnica, resurse umane, financiara etc.; precum şi a punctelor forte şi punctelor slabe corespunzătoare fiecăreia este de natura să permită evaluatorului fundamentarea judecaţii valorii întreprinderii.

Diagnosticul furnizează informaţiile necesare aprecierii situatei trecute şi prezente, care constituie o baza pentru estimarea elementelor şi variabilelor ‘cheie’ ce trebuie avute in vedere in cazul aplicării diferitelor metode de evaluare. Realizarea diagnosticului unei firme in scopul evaluării presupune parcurgerea următoarelor etape:

- stabilirea problemelor supuse analizei;

- asigurarea informaţiilor şi analiza documentelor care stau la baza lor;

- analiza şi prezentarea rezultatelor într-un raport.

Misiunea şi obiectivele strategice reprezintă coloana vertebrală şi creierul oricărei întreprinderi. Indicatorii de performanţă sunt necesari pentru a urmări realizările strategiei şi obiectivelor strategice, aceştia reprezentând feedbackul strategiei. Indicatorii de performanţă trebuie să servească la aprecierea valorii economice, a creării de valoare şi a potenţialului de câştiguri viitoare. Aceste scopuri sunt în concordanţă cu abordarea care ghidează IASB în deciziile de normalizare.

Analiza diagnostic este etapa premergătoare elaborării procesului de evaluare al întreprinderii.

2.2. Diagnosticul juridic

Diagnosticul juridic are ca scop verificarea aspectelor juridice legale privind activitatea firmei. Realizarea acestuia presupune analiza elementelor specifice în următoarele domenii: dreptul societăţii comerciale, dreptul civil, dreptul comercial, dreptul fiscal, dreptul muncii, dreptul mediului, litigiile.

Între informaţiile legale relevante pentru aprecierea valorii firmei reţinem:

- Drepturile şi obligaţiile proprietarului participaţiei evaluate;

- Analiza controlului asupra deciziilor din cadrul firmei (distribuirea dividendelor, politica de investiţii, numirea managementului, dizolvarea, fuziunea, lichidarea, cesiunea, acţiunilor etc.);

- Analiza oricărei restricţii legale privind transferul acţiunilor;

- Documente privind tranzacţii anterioare cu participaţii la întreprinderea respectivă.

Realizarea efectivă a diagnosticului juridic presupune analiza elementelor specifice din următoarele domenii:

- Dreptul societăţii comerciale

Se verifică: contractul de societate, statutul şi modificările ulterioare înfiinţării, registrul adunării generale a acţionarilor (asociaţilor), registrul acţionarilor, registrul acţiunilor, etc.

- Dreptul civil

Se analizează şi se verifică actele privind: dreptul de proprietate asupra construcţiilor; situaţia juridică a terenurilor întreprinderii (drept de proprietate, contractul de închiriere etc.), situaţia juridică a imobilizărilor necorporale de natura brevetelor, licenţelor, mărcilor înregistrate şi altora de aceeaşi natură (se verifică dacă acestea sunt înregistrate la organismele abilitate, cine este titularul dreptului de inventator sau autor, existenţa certificatului de inventator sau autor, durata legală de protecţie etc.); situaţia imobilizărilor financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu, creanţe imobilizate etc); situaţia împrumuturilor primite, a garanţiilor constituite, existenţa creditelor nerambursate la scadenţă, eventualitatea declarării în stare de faliment; situaţia asigurării societăţii prin efectul legii (imobiliară şi de răspundere civilă) şi în virtutea unor contracte de asigurare împotriva unor riscuri (calamitate naturală, furt etc.), situaţia achitării primelor de asigurare etc.