Analiză economică

Capitolul I Elemente introductive

1.1. Necesitatea şi tipurile de analiză economică

Analiza economică cercetează activităţile sau fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse şi al rezultatelor obţinute. Esenţialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relaţiilor structural-funcţionale şi a celor de cauză-efect.

În teoria şi practica economică, analiza se corelează cu sinteza, prin care se realizează reunirea elementelor unui obiect sau ale unui fenomen într-un tot, realizându-se conectarea acestora în unitatea lor. Cunoaşterea deplină a unei activităţi a obiectelor, a fenomenelor, necesită îmbinarea într-o unitate a analizei şi sintezei, ca mijloace ale cunoaşterii.

În cercetarea fenomenelor şi proceselor economice trebuie să se ţină seama de complexitatea acestora, care poate fi marcată prin unele aspecte, cum ar fi:

- acelaşi efect poate fi produs de cauze diferite;

- aceeaşi cauză poate produce efecte diferite;

- efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe;

- în fenomenul analizat, pot apărea însuşiri pe care nu le-a avut nici un element al fenomenului.

Tipuri ale analizei economice:

a.) După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi cel al desfăşurării fenomenului:

- analiza post-factum sau post-operatorie, sau analiza activităţii (analiza realizării obiectivelor);

- analiza previzională sau analiza prospectivă.

Analiza post-factum priveşte trecutul şi prezentul, iar analiza previzională, viitorul realizării obiectivului.

Cele două tipuri de analiză prezintă particularităţi dictate de faptul că analiza post-factum se bazează pe variabile cunoscute, certe, pe când analiza previzională pe variabile presupuse, incerte.

În cazul analizei post-factum se studiază o singură variantă a fenomenului – varianta de execuţie şi prevalează legăturile de tip funcţional, pe când în cadrul analizei previzionale se studiază mai multe variante şi apar frecvente legături de corelaţie.

b.) Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor:

- analiza calitativă;

- analiza cantitativă.

Analiza calitativă urmăreşte esenţa fenomenului, permite stabilirea sistemului de factori care îl determină.

Analiza calitativă asigură prin metode specifice cuantificarea acţiunii diferiţilor factori asupra rezultatului.

(Analiza calitativă trebuie să devanseze analizat cantitativă).

c.) După nivelul la care se desfăşoară:

- analiza microeconomică;

- analiza macroeconomică

Analiza microeconomică – este aceea care se desfăşoară la nivelul 1 şi elementele ei ca sistem. Ea studiază comportamentul individual sau cel al ..-lor în activitatea economică şi rezultatele obţinute, relevă factorii care determină orientarea în investirea capitalurilor, în utilizarea resurselor şi a rezultatelor obţinute.

Analiza macroeconomică – studiază fenomenele la nivelul ramurii economice, ale economiei naţionale, sau ale economiei mondiale, operând cu mărimi globale.

d.) După modul de urmărire în timp a factorilor:

- analiza statică;

- analiza dinamică.

Analiza statică – studiază fenomenele la un moment dat, relevând relaţiile dintre elementele şi factorii care determină o anumită poziţie a fenomenului cercetat.

Analiza dinamică – cercetează fenomenele economice în schimbarea lor, relevând poziţia lor într-un şir de momente.

e.) După criteriile de studiere a fenomenelor:

- analiza tehnico-economică – îmbină caracterul tehnic cu cel economic;

- analiza economico-financiară – în care se regăsesc corelaţiile dintre activitatea economică şi cea financiară;

- analiza financiară, care vizează cu precădere fluxurile financiare care se formează la nivelul unei firme modul de gestionare şi plasare a capitalurilor.

f.) În funcţie de delimitarea obiectivului analizat, se pot stabili diferite tipuri:

- analiza pe ramuri, analiza pe unităţi organizatorice (firmei, grupuri de firme, holdinguri etc.);

- analiza pe probleme (cifră de afaceri, rentabilitate etc.).

Ca disciplină de învăţământ independentă, care şi-a delimitat obiectul şi metoda, răspunzând unor necesităţi practice, este analiza economico-financiară.

1.2. Conţinutul procesului de analiză economico-financiară, inclusiv îmbinarea acestuia cu sinteza poate fi redat în mai multe etape:

a.) Delimitarea obiectului analizei în timp şi spaţiu, calitativ şi cantitativ, utilizând anumite metode de evaluare şi calcul, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate;

b.) Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat.

Factorii se stabilesc în mod succesiv, trecând de la cei cu acţiune directă la cei cu acţiune indirectă (prin intermediul celor cu acţiune directă) şi aşa mai departe, până la stabilirea cauzelor finale. Cu alte cuvinte, procesul cunoaşterii este adâncit de la o esenţă mai puţin profundă, către alta mai profundă (principiul descompunerii în trepte).

Se fac următoarele precizări:

- elementele reprezintă părţi componente ale fenomenului analizat (exemplu: costul produsului pe articole de calculaţii);

- factorii reprezintă acele forţe motrice care provoacă sau determină un fenomen (productivitatea muncii faţă de producţia exerciţiului);

- cauzele reprezintă fenomene care, în anumite condiţii, provoacă şi, deci explică apariţia unui fenomen (de exemplu o măsură tehnico-organizatorică conduce la reducerea pierderilor tehnologice);

- cauzele finale reprezintă ultimele cauze descoperite în procesul de analiză, având în vedere limitele sferei de cercetare a analizei respective. Ele apar după cauze finale datorită faptului că procesul de analiză reprezintă inversul evoluţiei reale a fenomenului. Din punct de vedere al apariţiei şi dezvoltării fenomenului, ele sunt cauze primare.

c.) Stabilirea factorilor presupune şi determinarea atât a corelaţiei dintre fiecare factor şi fenomenul analizat, cât şi a corelaţiei dintre diferiţi factori care acţionează.

d.) Măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori. În această etapă intervine analiza cantitativă pentru cuantificarea influenţelor, a măsurării rezervelor interne, a aprecierii cât mai exacte a rezultatelor.

e.) Sintetizarea rezultatelor analizei, stabilindu-se concluziile şi aprecierile asupra activităţii din sfera cercetată.

f.) Elaborarea măsurilor care constituie conţinutul deciziilor menite să asigure o folosire optimă a resurselor, să contribuie la sporirea activităţii în viitor.