Analiză economico-financiară

Gradul de asigurare cu resurse umane, materiale si financiare, precum si eficienta

cu care sunt folosite acestea, îsi pun amprenta asupra performantelor economicofinanciare

ale întreprinderii, fortei si capacitatii acesteia de a raspunde cerintelor tot mai

diversificate, complexe si acute ale pietei.

Analiza gestiunii resurselor umane, capitalului uman sau mizei umane a

întreprinderii, se constituie ca un segment de esenta în analiza diagnostic a întreprinderii.

Potrivit conceptului anglo-saxon al evaluarii economice a întreprinderii, factorul

uman este considerat ca fiind esential în activitatea desfasurata de catre aceasta, ceea ce

îl situeaza în prim-planul celor 5M (Men, Money, Marchandise, Materials, Market).

Orice diagnostic general asupra activitatii unei întreprinderi, cuprinde un ansamblu

de caracteristici, inclusiv aprecieri asupra acestora, statice si strategice care privesc

aspecte referitoare la cei 5M, astfel:

- Men, reprezinta potentialul uman, precum si aspecte privind asigurarea

cantitativa (dimensiune), calitativa (grad de calificare, competenta profesionala inclusiv

manageriala), pe structura, la termen etc.;

- Money, reprezinta problematica multipla si complexa a activitatii financiare a

întreprinderii;

- Marchandise, defineste cantitatea si calitatea stocurilor de materii prime,

materiale etc., inclusiv aspecte legate de evaluarea stocurilor aferente acestora;

- Materials se refera la nivelul tehnologic, fiabilitatea si performantele activelor fixe,

inclusiv la evaluarea acestora din punct de vedere cantitativ dar si calitativ;

- Market, reprezinta diagnosticul pozitiei pe piata a întreprinderii, distributia

productiei si a serviciilor acesteia.

În conceptia moderna a întreprinderii, tratarea factorului uman se face potrivit

opticii a doua grupuri de teorii, respectiv cele ale resurselor umane si cele ale capitalului

uman.

ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE

ALE ÎNTREPRINDERII

CAPITOLUL 6

A. Maslow, D. Mc Gregor, F. Herzberg, ca promotori ai teoriei resurselor umane,

subliniaza ca alaturi de nevoile primare sau psihologice ale oamenilor se manifesta si

nevoi secundare de ordin social, precum si nevoi tertiare ale autorezolvarii, toate acestea

având o semnificatie deosebita în ceea ce priveste politica gestiunii resurselor umane.

Potrivit teoriilor capitalului uman, gândirea economica a lui W. Petty, A. Smith etc.

se remarca prin aceea ca au propus la timpul lor si masurarea valorii capitalului uman.

Contributia esentiala a resurselor umane la cresterea valorii economice a

întreprinderii, implica ca în analiza acestora sa fie abordate aspectele care vor fi tratate în

continuare.

6.1. Analiza asigurarii cu resurse umane, ca potential economic

al întreprinderii

Implicate în analiza diagnostic de ansamblu a întreprinderii, resursele umane au un

rol deosebit în asigurarea performantelor acesteia, iar prin modificarea sa se manifesta pe

o arie larga de consecinte economico-financiare.

Analiza asigurarii cu resurse umane din punct de vedere cantitativ, calitativ, pe

structura, precum si utilizarea timpului de munca, definesc dimensiunea potentialului

economic al întreprinderii si concura, prin utilizarea eficienta, la cresterea capacitatii

concurentiale si a viabilitatii acesteia.

Subordonat acestei problematici, diagnosticul asigurarii resurselor umane vizeaza:

a) Analiza dinamicii resurselor umane.

Pe total si pe categorii de personal, resursele umane ale întreprinderii pot fi

structurate dupa cum urmeaza:

- personal de conducere, administrativ-functionaresc:

- personal de conducere;

- economisti si alti specialisti cu studii superioare;

- personal administrativ etc.

- personal tehnic pentru productie si cercetare, din care:

- ingineri;

- subingineri;

- tehnicieni;

- maistrii.