Analiza economico-financiară

Capitolul 1

ROLUL ANALIZEI ECONOMICE ÎN AUDITUL CONTABIL

1.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economice

Analiza este o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate. Noţiunea de analiză presupune descompunerea unui obiect sau fenomen în părţile sale componente, în elementele lui simple, în vederea cercetării lor amănunţite. Cu ajutorul analizei, se adânceşte procesul cunoaşterii fenomenelor de la singular la general, de la concret la abstract, de la aparenţă la esenţă, ceea ce permite descoperirea legăturilor de cauzalitate, a factorilor de influenţă, precum şi a legităţilor de formare şi desfăşurare a fenomenelor cercetate.

În procesul cunoaşterii, analiza trebuie însoţită de sinteză. Noţiunea de sinteză presupune reunirea părţilor sau elementelor componente ale unui fenomen într-un tot unitar, pentru a cunoaşte diversele lui forme şi manifestări concrete existente în realitate.

Prin îmbinarea analizei şi sintezei, pot fi studiate în mod complex fenomenele din natură şi societate, ceea ce permite cunoaşterea legăturilor de cauzalitate dintre fenomene, esenţa acestor fenomene, precum şi tendinţele care se manifestă în evoluţia fenomenelor studiate.

Analiza economică se ocupă cu cercetarea şi studierea fenomenelor sau proceselor economice. Analiza fenomenelor economice necesită descompunerea acestora în elementele componente, studierea legăturilor structurale şi cauzale, a factorilor şi cauzelor care influenţează asupra fenomenelor studiate, în scopul cunoaşterii evoluţiei şi tendinţelor acestor fenomene, a descoperirii esenţei şi legităţilor care generează apariţia, evoluţia şi modificarea lor.

În condiţiile economiei de piaţă, analiza economică permite studierea complexă a evoluţiei fenomenelor economice la nivel micro şi macroeconomic, ceea ce permite adoptarea unor decizii corespunzătoare de reglare şi îmbunătăţire a rezultatelor de către fiecare agent economic. În acest scop, este necesară studierea fenomenelor economice în timp şi spaţiu, atât sub aspect calitativ, cât şi cantitativ. Totodată, prin îmbinarea analizei cu sinteza se pot face generalizări privind aspectele pozitive sau negative din evoluţia fenomenelor economice şi se pot elabora decizii şi strategii pentru reglarea şi optimizarea activităţii economice în viitor.

Analiza economică se ocupă şi cu studierea altor fenomene tehnice, organizatorice, administrative, sociale, ecologice sub aspect economic. Acest lucru presupune, în principal, studierea acestor activităţi prin prisma raportului dintre consumul de resurse umane, materiale şi financiare sau eforturile depuse şi rezultatele sau efectele utile obţinute în aceste domenii de activitate. Deci, cuvântul “economică” fixează caracterul analizei, care poate fi o analiză tehnico-economică, social-economică, economico-administrativă etc.

Indiferent de obiectul şi sfera sa de cuprindere, conţinutul procesului de analiză economică şi îmbinarea acestuia cu sinteza se caracterizează prin următoarele trăsături:

- delimitarea sau precizarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene sau rezultate exprimate cu ajutorul unor indicatori calitativi şi cantitativi, precum şi a modificării lor în timp şi spaţiu;

- determinarea elementelor componente, a factorilor de influenţă şi a cauzelor care acţionează asupra fenomenelor studiate;

- stabilirea legăturilor de cauzalitate dintre fiecare factor de influenţă şi fenomenul analizat, precum şi între factorii care acţionează;

- măsurarea influenţei fiecărui factor asupra modificării fenomenului studiat cu ajutorul metodelor de analiză şi precizarea factorilor cu acţiune pozitivă sau negativă;

- sintetizarea concluziilor rezultate din procesul de analiză, precum şi precizarea punctelor tari şi a punctelor slabe din domeniul de activitate studiat;

- elaborarea măsurilor, a deciziilor şi a strategiilor privind folosirea optimă a resurselor şi sporirea eficienţei activităţii economice în viitor.

Rezultă că analiza economico-financiară reprezintă un mijloc important de diagnoză şi cunoaştere ştiinţifică a fenomenelor şi proceselor economice, de reglare şi optimizare a rezultatelor, atât la nivel microeconomic, cât şi macroeconomic.

1.2. Metode şi tehnici folosite în analiza economică

Evaluarea rezultatelor financiare ne ajută să identificăm punctele slabe şi punctele tari ale activităţii unei firme, precum şi modul de îndeplinire a obiectivelor financiare prestabilite. Pentru acest lucru, sunt folosite informaţiile cuprinse, în principal, în bilanţurile contabile, contul de profit şi pierdere, situaţia cash flow-ului şi diferitele bugete de activitate, acestea fiind analizate cu ajutorul unor instrumente şi metode specifice.

Pentru analiza diagnostic a activităţii economico-financiare a întreprinderilor, se pot folosi mai multe metode şi procedee cu caracter general sau specific.

Metodele generale folosite în analiza activităţii economico-financiare a întreprinderilor cuprind unele metode statistico-matematice, cum ar fi: metoda indicilor, metoda grupărilor, metoda trendului, metoda mediilor, metoda corelaţiei, metoda funcţiilor de producţie, metoda cercetărilor operaţionale, metoda calculului matriceal etc.

Metodele specifice utilizate în analiza şi diagnoza activităţii economico-financiare a întreprinderilor sunt următoarele:

- metoda comparaţiei rezultatelor economice;

- metoda diviziunii rezultatelor economice;

- metoda stabilirii factorilor de influenţă şi a legăturilor de cauzalitate;

- metoda măsurării influenţei factorilor şi a legăturilor de cauzalitate;

- metoda generalizării.

În procesul de analiză economică, trebuie să se îmbine metodele generale cu metodele şi procedeele specifice, ceea ce permite studierea complexă a fenomenelor economice sub aspect calitativ şi cantitativ, cât şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru reglarea şi îmbunătăţirea activităţii întreprinderilor.

Printre tehnicile de analiză financiară folosite în analiza şi diagnoza activităţii economico-financiare a întreprinderilor se numără analiza structurală, analiza comparativă a rezultatelor şi analiza cu ajutorul trendului. Aceste analize sunt utilizate mai ales de către analiştii externi, care nu au la dispoziţie informaţii esenţiale pentru a putea aplica şi alte tipuri de analiză. Pentru analiza pe plan intern a activităţii firmelor, se pot folosi tehnici analitice cum sunt: metoda substituirilor în lanţ, metoda balanţieră, metoda corelaţiei, metoda funcţiilor de producţie şi metoda programării liniare, metodele manageriale (matricea BCG, matricea ADL, matricea financiară a lui Y. Romanet şi G. Frachon etc.).