Analiză economico financiară 2

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar de crestere economica a întreprinderii, respectiv sursa interna de finantare generala de activitatea indsutriala si comerciala a acesteia destinata sa asigure.

- finantarea unor nevoi ale gestiunii curente;

- cresterea fondului de rulment;

- finantarea totala sau partiala a noilor investitii;

- rambursarea imprumuturilor constractate;

- remunerarea capitalurilor investite.

Capacitatea de autofinantare se paote determina pe baza elementelor din contul de profit si pierdere, prin doua modalitati astfel:

a) prin procedeul deductiv, care presupune adaugarea la rezultatul burt al exploatarii (excedent brut sau deficit brut) a sumei altor venituri monetare (alte venituri din exploatare, alte venituri financiare si alte venituri extraordinare) si scazand suma altor cheltuieli monetare (alte cheltuieli pentru exploatare, alte cheltuieli financiare, ale cheltuieli extraordinare, participarea salariatilor la rezultate, impozitul pe profit).

Metodologia de determinare a CAF, potrivit acestei modalitati, se prezinta dupa cum urmeaza:

REZULTATUL BRUT AL EXPLOATARII (excedent brut sau deficit brut)

+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli pentru exploatare + Venituri financiare*

- Cheltuieli financiare** + Venituri extraordinare***

- Cheltuieli extraordinare****

- Participarea salariatilor la profit

- Impozit pe profit

= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE A EXERCITIULUI

Capacitata de autofinantare exprima deci un surplus financiar degajat de activitatea rentabila a întreprinderii, care nu are decat în caracter potential, daca nu este sustinut de mijlaoce financiare efective. Surplusul monetar degajat prin cresterea trezoreriei nete, adica cash-flow, dovedeste ca cea mai mare parte a capacitatii de autofinantare trebuie sustinuta de o trezorerie efectiv disponibila.

b) prin adaugarea la rezultatule exercitiului a categoriilor de cheltuieli neimplicate, potrivit metodei anterioare (cheltuieli cu amortizarea si provizioanele) si scaderea veniturilor neluate în calcul, potrivit aceleiasi modalitati (venituri din provizioane, venituri din vanzarea activelor si subventii pentru investitii virate asupra rezultatului) astfel:

REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI(profit net sau pierdere)

+ Cheltuieli cu amortizarea si provizioanele ( de exploatare, financiare si extraordinare) calculate

- Venituri din provizioane (din exploatare, financiare si extraordinare)

+ Valoarea neta contabila a elementelor de activ cedate

- Venituri din vanzarea de active

- Subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului

= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE A EXERCITIULUI

Se observa ca nici un din cele doua metode de calcul a capacitatii de autofinantare nu are în vedere masura în care veniturile corespund incasarilor, iar cheltuielile platilor. Presupunand ca toate vanzarile sunt incasate pe parcursul exercitiului si toate cheltuielile (cu exceptia amortizarilor) sunt platite, se paote calcula capacitatea de autofinantare, identificata în acest caz cu fluxul net de trezorerie degajat în cursul exercitiului, sau autofinantarea incasata.

În majoritatea cazurilor practice veniturile realizate si cheltuielile angajate nu sunt integral incasate, respectiv platite pe parcursul exercitiului. Cu toate acestea, tinand cont ca fluxurile din decalajele de incasari si plati sunt în general de scurta durata si sunt compensate de decalajele exercitiului precedent, se poate face afirmatia ca marimea capacitatii de autofinantare reflecta aproape exact fluxul net de trezorerie degajat în cursul exercitiului curent.

Capacitatea de autofinantare nu reprezinta o autofinantare potentiala. Bogatia creata în mod real se apreciaza dupa deducerea remunerarii actionarilor.

În esenta, capacitatea de autofinantare reprezinta un indicator care exprima independenta financiara a întreprinderii, reflectand un flux de disponibilitati potential sau real. Marimea sa depinde, pe de o parte, de rentabilitatea întreprinderii, iar pe de alta parte, de politica de investitii a întreprinderii si de metodele de amortizare a activelor imobilizate.

Pe baza capacitatii de autofinantare, se pot stabili o serie de indicatori utili în aprecierea independentei financiare a întreprinderii: