Analiza economico financiară

CAPITOLUL I

BAZELE TEORETICO – METODOLOGICE ALE

ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE

1.1. Definirea, necesitatea şi conţinutul procesului de analiză economico-financiară

Analiza este o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate.

Astfel, analiza apare ca o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate.

Potrivit Dicţionarulul explicativ al limbii române termenul de analiză provine din limba franceză “analyse”, cu sensul de “metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunţită a unei probleme”.

După Le Petit Larousse , termenul de analiză provine din limba greacă unde “analisis” semnifică desfacerea întregului, “studiu elaborat în vederea diferenţierii elementelor care compun întregul, a determinării sau explicării raporturilor dintre acestea sau cu întregul”.

Analiza economico-financiară poate fi privită din trei perspective:

• metodă de cercetare – analiza este operaţiunea logică de descompunere a unui întreg în elementele sale componente pentru a permite descoperirea factorilor şi cauzelor de influenţă, a legăturilor de cauzalitate, precum şi explicarea modului de formare şi desfăşurare a fenomenelor cercetate.

• disciplină de studiu – analiza economico-financiară constă într-un ansamblu de concepte, metode tehnici şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor referitoare la un agent economic şi la mediul său, pentru cunoaşterea situaţiei economico-financiare şi a stării de performanţă, în vederea identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a acestora.

• activitate practică - analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a modului de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare, precum şi a factorilor şi condiţiilor care influenţează fenomenele şi procesele care se desfăşoară la nivelul agenţilor economici, în vederea identificării posibilităţilor de ameliorare a situaţiei acestora şi pentru a oferi soluţii managerilor pentru fundamentarea deciziilor

Cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor din natură şi societate face necesară folosirea analizei în toate domeniile de activitate şi în toate ramurile ştiinţei. Cu ajutorul analizei se adânceşte procesul cunoştinţelor de la singular la general, de la concret la abstract, de la aparenţă la esenţă ceea ce permite descoperirea legăturilor de cauzalitate a factorilor de influenţă precum şi a legităţilor de formare şi desfăşurare a fenomenelor cercetate. În procesul cunoaşterii, analiza trebuie însoţită de sinteză (noţiunea de sinteză provine tot de la un cuvânt grecesc, „sinthesis” și presupune unirea părţilor sau elementelor componente ale unui fenomen într-un tot unitar pentru a cunoaşte diversele lui forme şi manifestări existente în realitate).

Cu ajutorul analizei economico – financiare se cercetează fenomenele, procesele sau rezultatele economice, fiind necesară în acest sens, descompunerea lor în elemente componente, descoperirea structurii, verificarea şi stabilirea relaţiilor de cauzalitate, a factorilor care le generează, descoperirea legilor de formare şi desfaşurare a lor, şi, pe baza acestora se formulează decizii privind activitatea în viitor.

Analiza economică – necesitate / particularităţi:

- se ocupă cu cercetarea şi studierea fenomenelor sau proceselor economice

- analiza fenomenelor din punct de vedere economic necesită descompunerea lor în elemente componente, studierea relaţiilor structurale şi cauzale a factorilor de influenţă în scopul cunoaşterii evoluţiei şi tendinţelor acestor fenomene, a descoperirii esenţei şi legităţilor care generează apariţia şi desfăşurarea lor.

- permite cunoaşterea ştiinţifică a evoluţiei fenomenelor economice şi adoptarea unor decizii corespunzătoare de către fiecare agent economic.

- face necesară studierea fenomenului economic în timp şi spaţiu atât sub aspect cantitativ cât şi sub aspect calitativ

- prin îmbinarea analizei cu sinteza se pot face generalizări privind aspectele pozitive şi negative din evoluţia fenomenelor economice şi se pot elabora decizii pentru ameliorarea activităţii economice în viitor.

În concluzie, în cadrul întreprinderilor, analiza economico-financiară are rolul de a studia mecanismul de formare şi de modificare a fenomenelor economice, prin descompunerea lor în elemente componente şi prin delimitarea factorilor de influenţă.

Analiza unei activităţi din punct de vedere economic presupune în general studierea acelei activităţi prin prisma raportului dintre cheltuielile efectuate sau eforturile depuse şi a rezultatelor sau efectelor utile obţinute.

Indiferent de obiectul şi sfera de cuprindere, conţinutul procesului de analiză economică se referă la următoarele:

- analiza porneşte de la constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate exprimate cu ajutorul unor indicatori cantitativi şi calitativi precum şi a modificărilor în timp şi spaţiu;

- determinarea elementelor componente, a factorilor de influenţă şi a cauzelor care acţionează asupra fenomenelor studiate;

- stabilirea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influenţă şi fenomenul analizat precum şi între factorii care acţionează;

- măsurarea influenţei fiecărui factor asupra fenomenului analizat şi stabilirea factorilor cu acţiune pozitivă sau negativă precum şi rezervele interne nefolositoare;

- sintetizarea rezultatelor analizei şi formularea concluziilor finale asupra fenomenelor cercetate;

- elaborarea măsurilor şi fundamentarea deciziilor privind folosirea optimă a resurselor şi sporirea eficienţei economice a activităţii în viitor.

Analiza economico – financiară este necesară conducerii agentului economic, întrucât descoperă esența fenomenelor şi proceselor economice, cauzele modificării lor şi este în masură să elaboreze soluții de prevenire şi înlăturare a cauzelor ce generează situații negative.

După obiectul ei, analiza economico – financiară face parte din grupa științelor sociale. În cadrul științelor sociale există o serie de discipline ce se preocupă, cu precădere, de studierea activităților depuse de entitățile economice. Printre aceste discipline se numară contabilitatea, finanțele, statistica, managementul şi respectiv analiza economico – financiară care ocupa un loc distinct. Analiza economico – financiară se diferențiază de celelalte discipline prin modul cum abordează studiul fenomenului economic. Drumul pe care-l parcurge analiza economică este invers evoluției reale a fenomenului cercetat.

Analiza economico-financiară cercetează nu numai activitatea fiecarei entități economice, ci în egală masură poate cuprinde şi activitatea organismelor superioare: grup de întreprinderi, ramura economică, economie națională.

Analiza economico – financiară se înfăptuiește practic, pe baza unui sistem de indicatori ce caracterizează latura tehnică, latura productivă şi financiar-contabilă a entității economice.