Analiza Fconomico-Financiara

Conţinutul capitolului

Acest capitol abordează aspecte privind cheltuielile de circulaţie în comerţ, şi anume:

- conţinutul, structura, clasificarea cheltuielilor de circulaţie după anumite criterii (după natură, conţinut, natura proceselor economice şi a mijloacelor economice, forma de comerţ, grupele de produse, stadiile de circulaţie a mărfurilor, dependenţa faţă de volumul activităţii economice, legătura lor cu procesele de circulaţie);

- analiza indicatorilor specifici costurilor circulaţiei mărfurilor (volumul absolut al cheltuielilor de circulaţie, nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie, cuantumul reducerii/creşterii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie, ritmul reducerii/creşterii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie, suma economiilor obţinute din reducerea cheltuielilor de circulaţie);

- analiza factorială a cheltuielilor de circulaţie.

4.1. Conţinut, structură, clasificarea cheltuielilor de circulaţie

Funcţionarea eficientă a firmei într-un mediu concurenţial a cărui dominantă economică o constituie caracterul limitat al resurselor, necesită gestionarea eficientă a costurilor care îi grevează rezultatele. La realizarea circuitului economic: aprovizionare - producţie - stocare -vânzare concură o serie de cheltuieli care, prin intermediul costurilor, se constituie în elemente ale preţurilor de vânzare a produselor (mărfurilor) pe piaţă.

Orice întreprinzător (considerat raţional, care, ţinând seama de resursele pe care le deţine, ia decizia de a produce acea marfă care-i permite cea mai bună valorificare a acestora) ştie că pentru a-şi maximiza profitul este necesar fie să minimizeze costurile totale cu care obţine un anumit nivel al producţiei (desfacerilor), fie să maximizeze producţia (volumul desfacerilor) care se poate obţine cu un nivel dat al costurilor, să optimizeze aşadar, volumul şi structura producţiei (circulaţiei mărfurilor).

Activitatea complexă a întreprinderii comerciale presupune anumite cheltuieli (materiale, cu forţa de muncă) care formează costurile întreprinderii, ca urmare a mişcării fizice a mărfurilor de la producători la consumatori, a păstrării integrităţii cantitative şi calitative a mărfurilor, a operaţiilor de sortare, ambalare, desfacere etc.

Diversitatea cheltuielilor pe care le presupune activitatea comercială impune, în scopul analizei, gruparea lor după anumite criterii, astfel:

1. după natura cheltuielilor distingem:

- cheltuieli de circulaţie propriu - zise, legate nemijlocit de actele de vânzare -cumpărare;

- cheltuieli de păstrare (sortare);

- cheltuieli cu transportul mărfurilor (o continuare a procesului de producţie în cadrul procesului de circulaţie şi pentru procesul de circulaţie);

2. după conţinutul lor avem:

- cheltuieli cu munca vie;

- cheltuieli materiale;

În general, în activitatea comercială se remarcă ponderea relativ mare, de cca. 60% a cheltuielilor cu forţa de muncă în cadrul costurilor totale, corespunzător nivelului de implicare a acestei resurse în desfăşurarea proceselor economice.

3. după natura proceselor economice şi a mijloacelor economice care le generează:

- plata muncii personalului din comerţ, inclusiv contribuţia unităţii economice pentru asigurări sociale;

- consum de mijloace materiale în procesul schimbului (uzura mijloacelor fixe, consum de obiecte de inventar, de materiale pentru întreţinerea bazei tehnico - materiale, de ambalaje e.t.c.)

- plata unor servicii şi bunuri furnizate comerţului de diverse ramuri ale economiei naţionale (transporturi, telecomunicaţii, energie electrică, termică, e.t.c. )

- pierderi naturale de mărfuri în procesul circulaţiei (perisabilităţi);

- dobânzi şi speze bancare;

- cheltuieli de administraţie şi conducere;

4. după forma de comerţ (analizate la nivel de ramură) cheltuielile de circulaţie se

împart în:

- cheltuieli cu echipament industrial;

- cheltuieli cu produse agricole;

- cheltuieli cu bunuri de consum individual;

5. după grupele de produse pentru care se efectuează :

- cheltuieli cu produsele alimentare

- cheltuieli cu produsele nealimentare

- cheltuieli în alimentaţie publică

6. după stadiile de circulaţie a mărfurilor:

- cheltuieli în comerţul cu ridicata

- cheltuieli în comerţul cu amănuntul

Potrivit specificului activităţii fiecărei ramuri de comerţ ponderea grupelor de cheltuieli ca şi nivelul lor relativ sunt diferite de la o ramură la alta. S-a constatat că circulaţia cu ridicata se realizează cu cheltuieli mai mici decât circulaţia cu amănuntul, iar comercializarea mărfurilor alimentare este mai costisitoare decât cea a mărfurilor nealimentare. În comerţul cu ridicata ponderea cea mai mare o deţin cheltuielile cu transportul mărfurilor şi cele de depozitare, faţă de comerţul cu amănuntul, unde cheltuielile cu salariile personalului şi cu întreţinerea unităţii ocupă locul principal.

7. după dependenţa faţă de volumul activităţii economice se disting:

- cheltuieli variabile

- cheltuieli constante

Cheltuielile variabile se modifică proporţional cu modificarea volumului activităţii economice (cheltuieli cu trasportul mărfurilor, cu salariile, pierderile naturale de mărfuri etc.) în timp ce cheltuielile constante se caracterizează prin aceea că volumul lor absolut, de regulă, nu se schimbă în condiţiile modificării volumului circulaţiei mărfurilor. În majoritatea lor aceste cheltuieli sunt legate de baza tehnico-materială a unităţii comerciale şi se referă la chiria localurilor, întreţinerea unităţii, amortizarea mijloacelor fixe etc, şi din această cauză peste o anumită limită a volumului circulaţiei mărfurilor ele pot să crească (spre exemplu, creşterea nivelului desfacerilor de mărfuri presupune creşterea suprafeţei de depozitare sau desfacere care duce la creşterea cheltuielilor de întreţinere, amortizare a localurilor etc.).

8. după legătura lor cu procesele de circulaţie:

- cheltuieli directe (ale unităţii operative) care se pot identifica la nivelul unităţilor operative (magazine, depozite), şi a căror mărime depinde nemijlocit de volumul fizic al mărfurilor (cu transportul, cu păstrarea, sortarea, salarii etc);

- cheltuieli indirecte, legate de activitatea întreprinderii în ansamblul ei (amortizarea mijloacelor fixe, dobânzi, speze bancare, cheltuieli cu caracter gospodăresc, salariile personalului de conducere, economic) care se repartizează asupra cheltuielilor directe pe baza unor chei de repartizare care pot fi: volumul desfacerilor, volumul salariilor directe etc).

4.2. Analiza indicatorilor specifici costurilor circulaţiei mărfurilor

4.2.1. Indicatorii specifici costurilor circulaţiei mărfurilor

Costurile comerţului se exprimă prin intermediul unor indicatori specifici care permit aprecierea mărimii lor atât în mod absolut cât şi relativ. Ei sunt proprii atât pentru activitatea de ansamblu a comerţului, a unei ramuri sau agent economic, cât şi pentru fiecare grupă de cheltuieli.

Aceşti indicatori sunt:

- volumul absolut al cheltuielilor de circulaţie (Ch), ce reprezintă suma cheltuielilor conform programului sau conform documentelor de raportare şi generalizare şi de evidenţă analitică a contabilităţii;

- nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie (Nch) care exprimă mărimea cheltuielilor în raport cu volumul activităţii economice (desfacerilor) şi se calculează ca raport între volumul absolut al cheltuielilor şi volumul desfacerilor, cu relaţia:

Ch

Nch = — x 100(1000)- este un indicator calitativ al activităţii economice, expresie

Ca

parţială a eficienţei acesteia, exprimând cheltuielile necesare pentru desfacerea a 100 sau 1000 lei marfă. Se calculează pentru comerţul cu amănuntul, cu ridicata, pe întreprinderi comerciale şi pe total comerţ.

- cuantumul reducerii/creşterii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie (Q),

obţinut prin diferenţa dintre nivele (curentă - 1, de referinţă - 0), cu relaţia:

Q = Nch - Nch0

- ritmul reducerii/creşterii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie (R),

exprimă mărimea procentuală a reducerii/creşterii nivelului relativ al cheltuielilor în dinamică şi faţă de bugetul de venituri şi cheltuieli (B.V.C.) şi se calculează cu relaţia: