Analiza financiară a întreprinderii

Capitolul 1.Circuitul financiar fundamental.

1.1 Descrierea circuitului.

Statul, pentru a-si exercita functiile, are nevoie de surse sau fonduri financiare a caror mobilizare, repartizare si utilizare dau nastere unor raporturi exprimate in forma baneasca si care reprezinta esenta finantelor publice.

Procese de formare, repartizare si utilizare a fondurilor au loc nu numai la nivelul statului ca autoritate publica, ci si in intreprinderi, organisme bancare si financiare, de asigurari sociale si de bunuri etc., astfel ca intr-o economie moderna, functoneaza un anumit sistem financiar si de credit.Acest sistem este format din subsisteme, cum sunt: finantele intreprinderilor, bugetul statului (central si local), asigurarile sociale, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila si creditul.Fiecare subsistem reflecta anumite fonduri si se delimiteaza prin participantii la formarea lor, metodele utilizate in acest scop si destinatiile pe care le capata.

Viata economico-financiara a unei intreprinderi nu poate fi conceputa in afara mediului in care functioneaza si evolueaza; din acest mediu intreprinderea isi colecteaza resursele si tot in cadrul lui efectueaza plati, restituiri de fonduri etc.

Intreprinderea este o combinatie de factori materiali (capital economic) cu factori umani, un agent economic, o entitate, un centru de decizie, care evolueaza intr-un mediu complex, format din patru universuri interdependente si anume:

1.Universul economic

2.Universul financiar

3.Universul social

4.Universul statal

Ca agent economic, intreprinderea intra in relatii cu alti agenti pe care ii intalneste pe diferite piete in care se schimba bunuri si servicii pe baza de moneda.Cantitatile de marfuri oferite si solicitate, precum si preturile sunt variabile, ceea ce influenteaza echilibrul, astfel ca intreprinderea este supusa unor legi economice.

Aceste schimburi dau nastere universului financiar, care apare simultan, ca o contraparte a universului economic si ca un univers autonom, organizat pe pietele sale proprii, prin care se schimba active financiare si moneda.

Agentii economici si financiari, ce se intalnesc pe diferite piete si intre care apar variate raporturi, constituie contextul social in care functioneaza si evolueaza intreprinderea.Acesti agenti pot fi grupati, in functie de piete, in urmatoarele grupe principale:

- Furnizori, pe care intreprinderea ii intalneste pe piata de materii prime si servicii;

- Clienti, pe care intreprinderea ii intalneste pe piata de produse si servicii;

- Salariati si conducatori, pe care intreprinderea ii gaseste pe piata muncii;

- Actionari sau asociati, imprumutatori si intermediari financiari, pe care intreprinderea ii gaseste pe piata financiara etc.

Intre intreprindere, pe de o parte, si diferitele persoane fizic si juridice, pe de alta parte, se nasc, asa cum s-a mai aratat, variate raporturi, care vizeaza cumparari si vanzari de marfuri si servicii, angajari si plata drepturilor de personal, formarea capitalurilor proprii si imprumutate.De asemenea, intreprinderea are raporturi cu:

1.Diferite organe statale, care se concretizeaza in plata impozitelor si taxelor sau primirea de subventii si alocatii de la bugetul statului.

2.Societati de asigurare catre care intreprinderea achita prime de asigurare si de la care va beneficia, in anumite situatii, de plata unor despagubiri.

3.Organe de asigurari sociale, fata de care intreprinderea are obligatii banesti privind formarea unor fonduri necesare asigurarii conditiilor de trai in conformitate cu legislatia in vigoare.

Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare realizarii variatelor activitati economice, sociale, culturale la acest nivel de intreprindere reprezinta esenta finantelor acesteia. Finantele intreprinderii, desi isi gasesc mediul in sfera repartitiei, au o puternica influenta asupra productiei, circulatiei si consumului.

In plan suprastructural, finantele intreprinderii se prezinta ca o ramura a stiintei financiare, care analizeaza mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, izvoarele si destinatia acelor resurse, in vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerea unor profituri cat mai mari.

Intr-o intreprindere se pot crea numeroase fonduri, intre care: fondul pentru investitii in active fixe, fondul de rulment, fondul de rezerva, fondul de cercetare stiintifica, fonduri pentru actiuni sociale, culturale si sportive, fonduri pentru recalificarea, premierea si participarea salariatilor la profit etc.

Izvoarele acestor fonduri pot sa difere de la caz la caz, cu mentiunea ca, pentru anumite activitati, intreprinderea poate apela si la resurse imprumutate.

Principalele metode utilizate in colectarea fondurilor sunt: aportul asociatilor sau actionarilor, autofinantarea, creditarea si finantarea bugetara. Aceste metode si izvoare de constituire a fondurilor variaza intr-o anumita masura in functie de formele pe care le imbraca intreprinderile si proprietatea asupra lor.

Tinand cont de stadiul actual de dezvoltare a tarii noastre, de tranzitia la economia de piata, se impune a se lua masuri de perfectionare a finantelor intreprinderilor, intre care:

- continuarea inlaturarii caracterului centralizat al finantelor, instituirea de noi parghii financiare si renuntarea la unele vechi;

- imbunatatirea mecanismelor de formare si gestionare a capitalurilor,a metodelor de previziune si prognoza financiara si accelerarea circuitului fondurilor;

- folosirea unor metodologii adecvate si realiste de stabilire a necesarului de fonduri, a rezultatelor si de analiza financiara;

- stimularea sau ingradirea de catre stat prin politica de impozite, taxe si subventii a unor activitati si reorientarea altora;

- imbunatatirea modului de acordare, garantare si restituire a creditelor si cresterea rolului acestora si a dobanzilor in derularea activitatii economice;

-aplicarea unor metode de amortizare in roport cu cerintele progresului tehnic;

- inlaturarea blocajelor financiare intre intreprinderi, imbunatatirea si simplificarea decontarilor si instituirea unor forme rapide de plata a marfurilor si serviciilor etc.

Alaturi de celelalte subsisteme financiare, finantele intreprinderii trebuie sa-si aduca contributia la edificarea noii economii de piata, la dezvoltarea proprietatii private, la buna administrare si gestionare a patrimoniului, la asigurarea unui circuit normal si eficient al capitalului, la armonizarea diferitelor categorii de interese printr-o rationala repartizare a profitului, la sporirea nivelului calitativ al produselor si cresterea eficientei spre a ne putea incadra in circuitul mondial al bunurilor, a deveni competitivi pe piata externa si a intra in randul tarilor civilizate.

In dezvoltarea economiei in etapa actuala apar numeroase bariere, in inlaturarea carora este necesara cresterea rolului finantelor intreprinderii si a analizei amanuntite a acestora.Intre aceste obstacole mentionam:

- Dezechilibrele grave intre sferele reproductiei siramurile economiei nationale;

- Penuria de produse si criza profunda care domina toate sectoarele de activitate;

- Nivelul scazut al productiei, al organizarii cesteia si a muncii, al eficientei economice;

- Lipsa de materii prime si energie, de tehnica moderna si valuta;

- Izolarea fata de lumea civilizata cu grad inalt de dezvoltare;

- Secatuirea resurselor tarii prin exploatarea irationala a acestora;

- Subdezvoltarea agriculturii si a sectorului tertiar etc.