Analiza reflectării principiilor impunerii în activitatea economică a unor firme din România

Economia unei țarii , ca parte componentă a economiei mondiale , cuprinde un ansamblu de activitați, desfașurate de persoane fizice sau juridice, dar la care participă și actori economici ai altor țari. Ca urmare a acestor activitați , în interiorul fiecarei țari apare un ansamblu de relații de producție, schimb, repartiție, consum, finanțare, creditare, care se manifestă sub forma unor fluxuri reale monetare și financiare.

Sistemul fiscal contemporan este un produs al istoriei civilizației umane. Evoluția structurilor fiscale și caracteristicile dominante ale acestora reflectă evoluția structurilor social-economice , a curentelor ideologice și politice, dar și a cercetării științifice din ultimii trei sute de ani.

Un rol primordial în cadrul sistemului fiscal îl are politica fiscală. Politica fiscală are în vedere stabilirea volumului și a provenienței resurselor de alimentare a fondurilor financiare publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, a obiectivelor și mijloacelor de realizare a acesteia. Pentru a fi benefice vieții economice și sociale a unei țarii, obiectivele politicii fiscale trebuie să aiba la bază anumite cerințe de fond privind modul de asezare a impozitelor și taxelor , concretizate în principii ale impunerii.

3.1 Transpunerea principiilor impunerii in legislatia fiscala

În România, modificările legislative în domeniul financiar-fiscal au fost numeroase.

În domeniul impozitării România a fost şi este nevoită să facă unele modificări legislative pentru a aduce prevederile fiscale existente la o formă cât mai apropiată de legislaţia din Uniunea Europeană. Acest lucru nu înseamnă, în mod automat, preluarea legislaţiei din Uniunea Europeană (deoarece nici în cadrul; acesteia nu există un cadru legislativ identic în fiecare stat), ci aplicarea în impozitare a unor principii şi reguli comune care sunt valabile la nivelul întregii comunităţi.

Negocierile privind impozitarea au fost cuprinse în capitolul 10 al negocierilor. Negocierile la acest capitol au fost deschise în cadrul Conferinţei de aderare România – UE din 26 octombrie 2001. Negocierile au fost închise provizoriu în cadrul Conferinţei de Aderare România – UE din 2 iunie 2003.

Prin măsurile luate de România în perioada 2000 – 2004 s-a ajuns la respectarea celor mai multe cerinţe ale Uniunii Europene în vederea respectării aquis-ului comunitar. Au fost luate măsuri în vederea eliminării unor scutiri în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, în determinarea teritorialităţii taxei pe valoarea adăugată în cazul serviciilor, a fost reintrodusă cota redusă de TVA. De asemenea, au fost eliminată cota 0, operaţiunile supuse cotei zero fiind scutite cu drept de deducere.

În domeniul accizelor a avut loc o mai bună definire a produselor impozabile, s-a stabilit o împărţire a acestora în produse supuse accizelor armonizate şi produse supuse accizelor neamornizate, s-a ridicat, conform cerinţelor comunitare, nivelul accizei unitare armonizate.

În domeniul impozitului pe profit s-au eliminat scutirile acordate diverselor categorii de contribuabili (în prezent există foarte puţine scutiri, care au termen de aplicare limitat în timp), s-a eliminat cota redusă în cazul veniturilor din export, s-a reglementat modul de deducere fiscală a amortizării, s-a stabilit modul de deducere a cheltuielilor cu dobânzile, s-au stabilit cheltuielile deductibile şi nedeductibile în mod clar şi conform normelor europene.

În domeniul impozitului pe venit s-a realizat impozitarea cumulată a veniturilor şi instituirea globalizării veniturilor. De asemenea, s-a lărgit sfera de aplicare a impozitului prin introducerea sub impozitare a unor categorii de venituri.

Cea mai mare realizare a ultimilor ani este strângerea sub un singur act normativ a legislaţiei fiscale (Codul fiscal) şi stabilirea unor principii coerente de impozitare.

Principiile impunerii stabilesc cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca un sistem fiscal pentru ca acesta sa fie considerat rational. Din perioada de ascensiune a capitalismului dateaza cele patru principii sau maxime formulate de Adam Smith in lucrarea sa „Avutia natiunilor” care trebuie sa guverneze politica fiscala: