Analiza Rentabilității pe Produse și pe Baza Pragului de Rentabilitate

Analiza rentabilitatii pe produse si pe baza pragului de rentabilitate

Analiza rentabilitatii pe produse permite cunoasterea profitului si a ratei rentabilitatii pe fiecare sortiment, precum si a cailor prin care se poate actiona în vederea cresterii acesteia. Pentru aprecierea rentabilitatii pe produse, se folosesc doi indicatori principali:

- profitul pe categorii de produse;

- rata rentabilitatii pe categorii de produse.

Profitul pe unitatea de produs (pr) se stabileste ca diferenta între pretul de vânzare fara TVA (p) si costul pe unitatea de produs (c), adica:

pr = p  c.

Nivelul sau este influentat de cei doi factori pe baza carora se determina.

Profitul total pe un sortiment (Pr) se determina în functie de cantitatea de produse vânduta din acel sortiment (q) si de profitul pe unitatea de produs, astfel:

Pr = q(p - c) = qp  qc.

Nivelul sau este influentat de: volumul productiei vândute, costul pe unitatea de produs si pretul de vânzare.

Pentru exprimarea rentabilitatii pe produse sub forma relativa, se folosesc doi indicatori, rata rentabilitatii resurselor consumate (rc) si rata rentabilitatii vânzarilor (rv) pe produse: 100×cc-p=100×qc)c-p(q=rc .100×pc-p=rv

În activitatea unei firme, pot aparea situatii când oferta este mai mare decât cererea, ceea ce impune reducerea volumului productiei. Problema care se pune, într-o astfel de situatie, este de a stabili acel nivel pâna la care întreprinderea poate reduce volumul de activitate, astfel încât sa nu înregistreze pierderi.

Pragul de rentabilitate, numit si punct critic sau punct de echilibru, reprezinta tocmai acel volum al activitatii ce urmeaza a fi realizat de catre o firma în vederea obtinerii unor venituri care sa permita acoperirea integrala a cheltuielilor efectuate, dar fara a se obtine profit.

Nivelul sau poate fi determinat prin metoda algebrica sau sub forma grafica, precum si prin combinatia celor doua exprimari.

Prin metoda algebrica, pragul de rentabilitate poate fi determinat în unitati fizice sau în unitati valorice, pentru un anumit produs sau la nivelul întregii firme. Stabilirea pragului de rentabilitate pe fiecare produs în parte este, însa, posibila numai la firmele unde exista posibilitatea identificarii clare a cheltuielilor fixe pe fiecare produs.

Determinarea pragului de rentabilitate în unitati fizice presupune egalarea functiei veniturilor cu cea a costurilor de exploatare, precum si rezolvarea ecuatiei corespunzatoare:

pqV×=

C = Cf + q x cv,

unde: V  veniturile de exploatare

q  volumul fizic al productiei vândute dintr-un anumit produs

p  pretul de vânzare

C  cheltuielile de exploatare aferente produsului respectiv

Cf  cheltuielile fixe

cv  cheltuielile variabile pe unitatea de produs.

Întrucât, în punctul de echilibru, veniturile sunt egale cu costurile, vom obtine:

cvqCfpqcrcrÅ+=Å

cvpCfqcr=,

unde: qcr  volumul productiei dintr-un anumit sortiment, corespunzator punctului critic.

Diferenta dintre pretul de vânzare unitar si cheltuielile variabile pe unitatea de produs reprezinta marja cheltuielilor variabile pe unitatea de produs sau marja bruta pe unitatea de produs (mcv). Aceasta arata contributia fiecarei unitati de produs la acoperirea cheltuielilor fixe si

obtinerea profitului de exploatare. De aceea, volumul productiei corespunzatoare pragului de rentabilitate se mai poate scrie ca raport între cheltuielile fixe si marja costurilor variabile unitare: