Analiza Riscurilor

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA RISCURILOR ÎN

ACTIVITATEA ECONOMICO-FINANCIARĂ

1.1. RISCUL – CONCEPT SI TRĂSĂTURI SPECIFICE

Riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp si cu cel

mai mic cost la modificările de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afectează activitatea

unei firme are ca principală sursă instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) si

incapacitatea agentului economic de a contracara la timp si fără costuri ridicate efectele generate de

această evolutie continuă a mediului în care actionează. În acest sens, o activitate rentabilă în prezent

poate deveni nerentabilă în viitor ca urmare a modificării nefavorabile a conditiilor de mediu. Rezultă,

astfel, că riscul este o caracteristică permanentă a activitătii unei firme, aceasta trebuind să

implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care să evidentieze rapid modificările

apărute si măsurile de interventie.

Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezintă variabilitatea profitului fată de media

profitabilitătii din ultimii ani. Această acceptiune este foarte importantă în realizarea previziunilor, în

care “riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranta de rentabilitate”. În acest caz,

drept criteriu de definire s-au ales oscilatiile profitului fată de o medie, considerându-se că realizarea

unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu, considerat ca nivel de referintă, poate să conducă

la aparitia unor situatii de criză si să afecteze negativ activitatea economică.

În definitia dată de OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică), se

apreciază că “riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinte nedorite să se producă”.

Această definitie are la bază eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumită probabilitate sau

neprevăzut de decident) să se materializeze si să afecteze negativ anumite aspecte ale activitătii

economice.

Alături de acestea, mai există si alte definitii ale riscului, prin care se încearcă găsirea de noi

semnificatii ale acestuia:

- gamă largă de incertitudini privind activitatea viitoare a agentului economic;

- probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit;

- variabilitatea probabilă a rentabilitătii viitoare a activului;

- variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului;

- variabilitatea veniturilor sub influenta mediului, implicând eventualitatea producerii unui

eveniment nefavorabil;

- variabilitatea rezultatului, afectând rentabilitatea activelor si, în consecintă, a capitalului

investit;

- un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent economic sau derularea

unei operatiuni economice;

- gradul de incertitudine al aparitiei unei pierderi din cauze fortuite, accidentale sau împrejurări

neasteptate;

Principalele caracteristici ale riscului sunt:

a) riscul derivă din incertitudine; adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea în practică si

rezultatele se vor produce în viitor. Incertitudinea provine din necunoasterea cu privire la care

eveniment din cele identificate se va produce si la ce moment, care vor fi efectele reale si amplitudinea

producerii acestora;

b) riscul implică ideea de pierdere potentială, indiferent de natură, generată de evolutia unui

factor în sens contrar asteptărilor decidentului;

c) efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;

d) riscul apare atât în procesul activitătii economico-financiare, sociale, cât si în afara acestuia,

ca urmare a raporturilor dintre om si natură;

e) asumarea riscului presupune o remunerare corespunzătoare a capitalului investit;

f) riscul reprezintă o incapacitate de adaptare a firmei la conditiile de mediu;

g) riscul este o măsură a vulnerabilitătii firmei, a probabilitătii de aparitie a succesului sau

esecului.

Cunoscând aceste trăsături specifice notiunii de risc, se poate actiona în directia elaborării unor

politici moderne de prevenire a riscului, de ocrotire împotriva riscului si de înlăturare a efectelor sale.

Analizând lucrările stiintifice scrise în ultimele decenii referitoare la problematica riscului, se

evidentiază o evolutie în aprecierea notiunilor de risc si incertitudine, precum si manifestarea a trei

tendinte principale în acest domeniu:

1.cresterea într-un ritm fără precedent a situatiilor de risc si incertitudine, cauzate de extinderea

fenomenului de internationalizare a activitătilor, de externalizare a unei părti a acestora, de

diversificare a instrumentelor financiare, de crizele economice care capătă o amploare tot mai mare, de

cresterea competitiei etc.;

2.extinderea preocupărilor economistilor de a dezvolta cunostintele stiintifice în acest domeniu,

prin apelarea la un număr mare de ramuri ale stiintei (management, marketing, finante, statistică etc.)

si prin identificarea, testarea si implementarea de noi instrumente de evaluare, prevenire si protectie

împotriva riscului;

3.amplificarea si diversificarea consecintelor pe care implementarea instrumentelor si tehnicilor

de prevenire si protectie împotriva riscului le generează asupra mediului economic, social, natural.

Cele trei tendinte mentionate sunt interdependente, iar problematica riscului si a incertitudinii la

nivelul unui agent economic devine tot mai complexă, îmbogătindu-se cu noi sensuri. În permanentă,

managerii trebuie să cunoască nivelul riscului fiecărui proiect de afaceri, precum si dacă el este mai

mare decât câstigul potential. În acelasi timp, în conditiile economice si sociale ale tranzitiei la

economia de piată, stabilitatea si siguranta agentului