Extras din document

Modulul I

ASPECTE GENERALE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

Orice unitate agroturistică, indiferent de dimensiune şi spatiul socio-economic în care activează, trebuie să-şi probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenţă şi adaptare, performanţa economico-financiară.

De aceea analiza economică ocupă un loc important şi este o funcţie a oricărui conducător, indiferent de nivelul pe care se află în ierarhia conducerii şi de problemele de conducere care domină în activitatea sa (strategice, tactice sau operative).

Unitatea agricolă modernă de stat sau privată, de dimensiune mare sau mică, necesită un nou stil de conducere bazat pe flexibilitate, dinamism şi previziune, ceea ce este de neconceput fără o informare complexă, operativă şi de calitate, care să stea la baza luării deciziilor.

Nu poate să conducă bine decât acela care deţine mai multe informaţii cu privire la preţurile şi mobilitatea lor în procesul de negociere, cu privire la costurile şi implicaţiile lor în performanţa unităţii, tendinţe şi strategii formulate în domeniul preţurilor şi costurilor. Nu este suficient să deţină informaţii, ci trebuie să le analizeze cât mai complet şi să le utilizeze în luarea deciziilor.

1.1. Necesitatea analizei ca metodă de cunoaştere

Ca disciplină economică, analiza pune la dispoziţia specialiştilor un ansamblu de metode, tehnici, instrumente şi reguli manageriale bazate pe concepte noi, specifice mecanismului economiei de piaţă competitivă, concurenţială.

Activitatea de conducere implică parcurgerea în toate problemele tehnice, economice, organizatorice, sociale, juridice, a ciclului:

Informaţie analiză decizie acţiune rezultate

Scopul realizării în cât mai bune condiţii a activităţii de conducere este:

• creşterea profitului unităţii (firmei) şi a ratei profitului;

• îndeplinirea şi depăşirea obiectivelor prevăzute, planificate pentru o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an);

• folosirea raţională a resurselor materiale, financiare şi umane existente în unitate la un anumit moment;

• reducerea continuă a costurilor, ca mijloc principal de creştere a profitului în economia de piaţă;

• creşterea productivităţii muncii (exprimată in venituri/salariat-muncitor şi ore/tone de produs).

Pentru realizarea acestor obiective, în condiţiile unor transformări profunde şi a interdependenţei dintre fenomenele tehnice, economice, sociale, politice, se impune perfecţionarea activităţii de conducere într-un ritm dinamic, care se realizează şi prin utilizarea adecvată a analizei economice.

Metodele şi tehnicile cu care se operează în domeniul conducerii s-au înmulţit şi completat.

Pentru depistarea şi urmărirea sistematică a fenomenelor economice, tehnice, sociale ce apar în activitatea unităţilor agricole, un instrument deosebit de eficace îl constituie analiza economică complexă.

Conducătorul oricărei unităţi agricole trebuie să fie în măsură să detecteze rapid tulburările şi dezechilibrele latente şi să pregătească adaptările lor corespunzătoare.

Trebuie să facă o consultare periodică a unităţii sau a unor componente ale activităţii acesteia, pentru a se asigura că ele se desfăşoară normal în raport cu cele prevăzute şi pentru a supraveghea buna lor funcţionare.

Analiza economică prezintă o serie de avantaje permiţând conducătorului:

• să vadă mai clar desfăşurarea activităţilor economice şi tehnice;

• să sesizeze la timp deficienţele şi dificultăţile (tehnice, economice, organizatorice, comerciale, sociale, juridice);

• să stabilească mijloacele de acţiune;

• să evalueze rezultatele scontate pentru o perioadă viitoare.

Aspectele negative din activitatea unităţii trebuie abordate gradual, prin „depistarea” şi „tratarea” cauzelor ce le generează. Efectele depistate prin analiză sunt consecinţele unor anumite cauze.

În această acţiune, un rol important îl are dorinţa conducătorului de a îndrepta lucrurile sau de a dezvolta rezultatele favorabile obţinute. Succesul analizei mai depinde însă şi de modul cum aceasta a fost pregătită, desfăşurată şi finalizată.

1.2. Conţinutul analizei

Termenul de analiză este de origine greacă şi înseamnă „a descompune în elemente componente”.

Analiza reprezintă o metodă de cercetare generală, bazată pe descompunerea unui obiect sau fenomen în părţile lui componente, în elemente mai simple.

Cu ajutorul ei specialiştii din toate domeniile cercetează lucrurile şi fenomenele, adică:

• le descoperă structura;

• le stabileşte sau le verifică relaţiile de cauzalitate;

• stabileşte factorii care le generează;

• stabileşte legile formării şi descompunerii lor;

• formulează pe această bază decizii pentru activitatea de viitor.

În toate domeniile analiza joacă rolul unui mijloc indispensabil şi o metodă de cercetare.

Asociindu-se la cuvântul „analiză” diferiţi termeni indică:

- caracterul analizei: analiza economică, analiza tehnică, analiza chimică, analiza psihologică etc.;

- obiectul analizei: analiza activităţii economice a unei unităţi; analiza unui produs, analiza productivităţii muncii, analiza fondului de salarii, etc.

Analiza economică poate fi definită ca cercetarea unui fenomen, proces sau activitate din punct de vedere economic, bazată pe descompunerea lui în elementele componente şi pe studierea lor şi a factorilor care il determină. Esenţialul în analiza economică îl constituie studierea relaţiilor structurale, a relaţiilor cauză-efect. A devenit o disciplină economică pentru că are un obiect propriu de cercetare, reguli manageriale bazate pe concepte specifice economiei de piaţă, metode, tehnici şi instrumente de cercetare.

Analiza economico-financiară reprezintă un instrument esenţial ce trebuie utilizat de managerii firmelor şi care are ca rezultat formularea unor aprecieri calitative şi cantitative despre starea, evoluţia şi perspectivele unei întreprinderi. Informaţiile obţinute în analiză stau la baza elaborării diagnosticului economico-financiar necesar în studiile de fezabilitate, în evaluarea întreprinderii etc.

(Studiu de fezabilitate = studiu al unui proiect sau al unei investiții din punct de vedere al posibilităților tehnice de realizare și al rentabilității economice.)