Analiza Structurii și Dinamicii Cheltuielilor Publice din Bugetul de Stat al României

1. Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat si din bugetele locale

Concept privind cheltuielile publice

Noțiunea de cheltuială publică s-a conturat pe fundalul apariției și evoluției consumului de resurse, cu deosebire, în formă bănească, pentru satisfacerea de nevoi publice , fiind utilizată cu mai multe accepțiuni, atât în teorie cât și în practică, dintre care, se invocă , cel mai adesea, sensul juridic și cel economic.

Cheltuielile publice reprezintă forma de manifestare a funcției de repartiție a finanțelor publice în sfera redistribuitivă. Prin aceasta, are loc o realocare a fondurilor bănești pe diverse destinații, în funcție de necesitățile sociale (nevoi colective ) și în funcție de politica financiară promovata de stat.

Cheltueilile publice exprimă relații economico-sociale in formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia.

Pornind de la definiția conform căreia cheltuielile pulice exprimă relații economico-scciale, în formă bănesca, care se manifestă întrestat și persoanele fizice și juridice, este bine să se specifice că, cheltuielile publice nu trebuie confundate cu cheltuielile bugetare.Cheltuiele publice cuprind toate cheltuielile care se efectuează prin intermediul instituțiilor publice, sunt acoperite atât de la buget(central sau local) cât și din fondurile extrabugetare sau din bugetele proprii ale instituțiilor, pe seama veniturilor realizate, iar dimensionarea și repartizarea acestora rezultă din necesitatea satisfacerii nevoilor publice.Cheltuielile bugetare cuprind acele cheltuieli înscrise în bugetele din cadrul sistemului public de bugete și sunt, acoperite doar de labuget (central, local, al asigurărilor sociale de stat).

Cuantumul, structura și ponderea cheltuielilor publice sunt determinate de formele de proprietate, de nivelul dezvoltării social-economică a țării, de obiectivele dezvoltării echilibrate a economiei naționale de înfăptuirea acțiunilor social-culturale, de rolul statului în activitatea economică, precum și de condițiile politice concrete ale perioadei respective.

Cheltuielile publice constituie în esență , un grup de relații și procese economice in formă bănească , prin care are loc distribuirea și utilizarea efectivă a fondurilor financiare publice.

Aceste cheltuieli vizează diverse plăţi pentru atingerea obiectivelor conforme politicii statului (servicii publice generale, acţiuni socio-culturale etc.). În funcţie de destinaţia lor, se poate vorbi despre cheltuieli publice (cheltuielile publice) care consuma definitiv o fracţiune a PIB (plătire curente de instituţiile publice) şi despre cheltuieli publice care reprezintă o avansare de PIB (exprimă contribuţia statului la producerea brută de capitol de natură materială sau nematerială).

Manifestarea cheltuielilor publice,ca fenomen financiar, este marcată de condițiile economice și sociale, ce au caracterizat evoluția societății în diferitele etape istoricești determinate, iar o caracterizare globală a acestora se impune a fi efectuată , atât prin prisma dimensiunilor cât și prin a dinamicii respectiv a structurii lor .

Din perspectiva domeniului în care sunt realizate cheltuielile publice, putem afirma că acestea conţin în structura lor:

a) cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat;

b) cheltuieli publice ale colectivităţilor locale;

c) cheltuieli publice finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat;

d) cheltuieli publice ale organismelor internaţionale.

Cheltuielile publice totale reprezintă suma cheltuielilor efectuate de tipurile diverse de administraţii publice.

Cheltuielile publice totale consolidate cuprind: cheltuieli publice ale administraţiei publice centrale (finanţate de la bugetul de stat, din fondurile securităţii sociale şi fonduri speciale) plus cheltuieli publice ale subdiviziilor politice şi administrative intermediare plus cheltuieli publice ale autorităţilor supranaţionale.

Trebuie făcută o distincţie clară între cheltuielile publice şi cele bugetare, acestea din urmă fiind o subcategorie. Cheltuielile publice cuprind în sfera lor: cheltuieli bugetare, cheltuieli din fonduri cu destinaţie specială, cheltuieli extrabugetare şi cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice.

Clasificarea cheltuielilor publice se face pe mai multe criterii:

• clasificaţia administrativă – pe criteriul instituţiilor prin intermediul cărora se efectuează cheltuieli publice (ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ teritoriale etc.).

• clasificaţia economică – pe două criterii: al scopului în care sunt efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de funcţionare şi cheltuieli publice de capital sau de investiţii); al existenţei sau nu a unei contraprestaţii (cheltuieli publice ale serviciilor publice, numite şi administrative şi cheltuieli publice de transfer).

• clasificaţia funcţională – pe criteriul sectoarelor de activitate către care sunt repartizate resursele financiare publice (a) în domeniul social: învăţământ, sanitare, ocrotire socială etc.; b) în domeniul cercetării; c) în domeniul economic (investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi; d) în domeniul apărării şi siguranţei naţionale; e) în domeniul administrativ public central şi local; f) în ceea ce priveşte dobânzile aferente datoriei publice).