Asigurarea Creditelor de Export

2.2 ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT

Economia mondială contemporană se caracterizează prin creşterea accentuată a interdependenţelor dintre tările lumii, fapt ce a generat amplificarea schimburilor comerciale internaţionale ca suport al dezvoltării economiilor naţionale. Aceste fluxuri comerciale şi financiare au orientat activitatea economică a majorităţii tărilor lumii către sfera internaţională.

Astfel, în cadrul negocierilor comerciale, termenele şi condiţiile de plată reprezintă puncte forte, asupra cărora se concentrează atenţia celor două părţi.

In comerţul internaţional contemporan creditul este un element indispensabil, posibilităţile sale de utilizare şi tipologia fiind în funcţie de durata şi natura operaţiunilor în care este implicat.

Creditele de export fac parte, alături de creditele de campanie şi de creditele pentru stocuri, din categoria creditelor specializate deţinute în portofoliu de majoritatea băncilor comerciale.

In sens larg, creditele de export sau de prefinanţare a exportului reprezintă împrumuturi acordate de bănci agenţilor economici cu producţie destinată exportului pentru a o susţine sau promova, ori pentru a face faţă unor nevoi excepţionale apărute în perioada de realizare a producţiei de export.

Activitatea de export este tratată cu maximă atenţie de către toate ţările lumii, exportatorii beneficiind de un sistem de politici şi tehnici de stimulare reprezentate de credite de export, acordate în condiţii avantajoase, garantarea şi asigurarea acestor credite de către stat, înlesniri de natură fiscală, etc..

Creditul este considerat de majoritatea specialiştilor drept .motorul economiei naţionale. datorită rolului de antrenare a investiţiilor şi pe baza lor de ocupare a forţei de muncă, de creştere a producţiei.

In mod analog, creditul de export îşi dezvăluie rolul de .combustibil. al schimburilor economice internaţionale, datorită avantajelor oferite agenţilor economici, cât şi economiei naţionale în ansamblul ei.

Din perspectiva agenţilor economici, beneficiari ai unor astfel de credite, rolul acestora rezidă din următoarele:

- obţinerea de resurse pentru a susţine producţia şi desfacerea

produselor pe pieţele externe;

- creşterea competitivităţii pe piaţa internă şi externă;

- obţinerea recunoaşterii internaţionale a produselor şi a numelui firmei

sale;

- asigurarea de contracte ferme din exterior.

La rândul său, economia naţională este beneficiara unor avantaje oferite de funcţionarea corespunzătoare a mecanismelor creditelor de export, şi anume:

- păstrarea sau chiar sporirea numărului locurilor de muncă din sectoarele

productive cu activitate destinată exportului;

- sporirea încasărilor valutare prin stimularea exporturilor;

- angrenarea dinamică în circuitul economic mondial.

In afara acestora, creditele de export dezvăluie şi alte oportunităţi, însă fiecare în funcţie de tipologia acestora, deoarece practica bancară internaţională şi naţională distinge o varietate de credite de export.

Sistemele bancare naţionale deţin, în prezent, un rol central în cadrul finanţării comerţului exterior. Băncile comerciale sau băncile specializate în finanţarea exporturilor sunt implicate în două tipuri de operaţiuni de creditare, cărora le corespund următoarele tipuri de credite:

- credite pentru prefinanţarea exporturilor . destinate acoperirii

necesităţilor de fonduri pentru perioada producerii mărfurilor şi până în

momentul livrării;

- credite de finanţare propriu-zisă - acordate din momentul livrării şi

până în cel al încasării contravalorii mărfurilor exportate.

In funcţie de termenul de acordare, creditele de export se grupează în:

- credite pe termen scurt;

- credite pe termen mediu şi lung;

Creditele pe termen scurt se clasifică în funcţie de tipul activităţii finanţate, astfel distingându-se:

- finanţarea activităţii de aprovizionare-producţie-desfacere;

- finanţarea activităţii de export-import a agenţilor economici in perioada de prelivrare;

- finanţarea activităţii de export-import a firmelor în perioada de postlivrare;

Creditele pe termen mediu şi lung se grupează în funcţie de tipul investiţiei finanţate in:

- credite pentru investiţii în valută acordate din sursele proprii finanţatorului

local;

- creditul furnizor;

- creditul cumpărător;

- credite pentru investiţii si importuri de completare acordate prin programele

BIRD.

Finanţarea bancară pe termen scurt înglobează totalitatea împrumuturilor bancare specifice activităţii de export-import, care urmează a fi rambursate în maxim un an, cu excepţia creditelor destinate produselor cu ciclu lung de fabricaţie.

Modalităţile de finanţare pe termen scurt oferite de băncile comerciale româneşti stau la baza asigurării resurselor financiare curente necesare desfăsurării întregii activităţi specifice unui agent economic( producător, comerciant, prestator de servicii etc.), prin declanşarea sistemului de relaţii dintre funcţiunile principale ale acestuia(producţie, comercializare).

Agenţii economici îşi organizează activitatea pe baza cererii manifestate pe piaţă, transpusă prin negociere cu clienţii, în contracte sau comenzi ferme, care influenţează in mod decisiv : selectarea surselor de furnizare ; alegerea, contractarea şi achiziţia resurselor materiale ; lansarea în fabricaţie ; tehnologia si sistemul de gestiune a producţiei ; depozitarea, livrarea şi expedierea produselor finite ; asigurarea resurselor financiare curente necesare desfăşurării întregului proces. Astfel că, pe baza elementelor contractului comercial încheiat cu clientul, respectiv cantitatea, calitatea mărfii, ambalarea, transportul, termenele şi condiţiile de livrare şi de plată, agentul economic îsi poate organiza activitatea economică curentă şi, prin urmare, acesta îşi determină modalitatea de finanţare şi momentul în care aceasta urmează a fi solicitată băncilor creditoare.

Din punctul de vedere al societăţii bancare creditoare, principiile generale ce stau la baza deciziei de finanţare a activităţii curente a firmelor sunt similare atât pentru piaţa internă, cât şi externă, cu menţiunea că finanţarea tranzacţiilor internaţionale se caracterizează printr-o serie de elemente ce-i măresc gradul de complexitate, respectiv utilizarea unor valute distincte, instituţii şi mecanisme de finanţare supuse unor sisteme de drept diferite, tehnici de finanţare adaptate particularităţilor tranzacţiilor externe.

In practica bancară românească, finanţarea activităţii curente de exportimport a agenţilor economici poate îmbrăca următoarele forme : de ansamblu, în perioada prelivrare, în perioada postlivrare.

Creditarea de ansamblu a activităţii curente de aprovizionareproducţie- desfacere se realizează prin intermediul creditelor de tip revolving, respectiv credite globale de exploatare şi linii de credit.

Creditele globale de exploatare sunt cunoscute şi sub denumirea de credite pentru capital de lucru(working capital loans), reprezintă o modalitate de creditare în lei, de tip revolving, a activităţii de ansamblu a agenţilor economici care prezintă garanţia desfăşurării unei activităţi rentabile şi care realizează produse, servicii şi lucrări cu desfacere asigurată atât la intern, cât si la export.