Asigurări și reasigurări - clasificare

Aşa cum se observă asigurările reprezintă un mecanism complex de finanţare a riscului aflat la dispoziţia persoanelor şi agenţilor economici.

Prin urmare este necesară clasificarea acestora în funcţie de mai multe criterii. Din punct de vedere al obiectului asigurării avem:

- asigurări de persoane

- asigurări de bunuri

- asigurări de răspundere civilă

Asigurările de persoane se referă la acoperirea riscurilor care afectează starea fizică a oamenilor: supravieţuire, deces, invaliditate temporară şi invaliditate permanentă, accidente existând astfel asigurări de viaţă şi asigurări de accidente.

Asigurările de bunuri sunt oferite de societăţile de asigurare pentru a acoperi riscurile referitoare la bunuri personale, toate categoriile de active, animale şi culturi agricole.

Asigurările de răspundere civilă acoperă riscurile referitoare la răspunderea civilă legală, profesională a persoanelor fizice şi juridice pentru eventualele daune produse terţilor.

Din punct de vedere al caracterului obligativităţii avem:

- asigurări obligatorii

- asigurări facultative

Asigurările obligatorii sunt caracterizate prin faptul că sunt reglementate prin lege. Caracterul obligatoriu derivă fie datorită frecvenţei ridicate de apariţie a riscurilor asigurate, dar şi severităţii unor daune cu frecvenţă scăzută.

În România la ora actuală cea mai cunoscută formă de asigurare obligatorie este asigurarea de răspundere civilă auto. Până înainte de 1991 mai exista caracterul de obligativitate şi asupra clădirilor, a călatorilor C.F.R. (costul asigurării era inclus în preţul biletului de tren), a animalelor şi culturilor agricole.

La ora actuală se pune din nou în discuţie instituirea obligativităţii în asigurarea clădirilor (teama executivului de un cutremur devastator asemănător celui din anul 1977, precum şi de alte catastrofe naturale. Aceasta şi deoarece fondurile aflate la dispoziţie sunt limitate şi prevăd şi alte destinaţii).

În schimb în ţările dezvoltate ale lumii (S.U.A, Japonia, statele U.E.) există mai multe asigurări obligatorii – auto, pentru clădiri etc.

Asigurările obligatorii prezintă o caracteristică foarte importantă. Datorită caracterului naţional se înregistrează o dispersie foarte mare a riscurilor, precum şi în cazul apariţiei daunelor acestea sunt compensate eficient.

Tot ca o formă de asigurare obligatorie poate fi percepută şi asigurarea bunurilor achiziţionate prin leasing sau rate, sau asigurarea imobilelor cu care se girează în favoarea băncilor în momentul contractării de credite.

Asigurările facultative se caracterizează prin faptul că încheierea asigurării se realizează prin liberul consimţământ al asiguratului şi prin existenţa unei poliţe de asigurare care să-i acopere riscurile dorite.

Datorită faptului că dispersia riscului este mult mai mică decât în cazul asigurărilor obligatorii şi primele de asigurare au un nivel mai ridicat.

Din punct de vedere al cadrului teritorial în care operează asigurările se clasifică în:

- asigurări naţionale

- asigurări internaţionale

Asigurările naţionale reprezintă acea categorie de asigurări care se desfăşoară doar între graniţele unei ţări.

Asigurările internaţionale iau în considerare faptul că legătura dintre asigurător şi dauna produsă de propriul asigurat are loc în afara graniţelor ţării asigurătorului (daune produse la asigurarea de Carte Verde, asigurările medicale de călătorie, răspunderea cărăuşului pentru marfa transportată, asigurări aviatice şi maritime etc, inclusiv reasigurările.)

Din punct de vedere al naturii şi tipul raporturilor care au loc între asigurat şi asigurător există:

- asigurare directă şi

- asigurare indirectă

Asigurarea directă este încheiată în mod direct între asigurător şi asigurat.

Asigurarea indirectă se încheie prin intermediari – agenţi de asigurări care reprezintă interesele asigurătorului şi brokerii care reprezintă atât interesele asiguratului cât şi ale asigurătorului.

2.5. Elementele asigurării

Indiferent de tipul de asigurare încheiată există anumite elemente generale care sunt identice: subiectele asigurării, obiectul, interesul în asigurare, riscurile asigurate şi cele excluse, suma asigurată, prima de asigurare, dauna, despăgubirea, perioada de asigurare.

Subiectele asigurării sunt factorii implicaţi direct sau indirect în încheierea poliţelor de asigurare. Aceştia sunt: asigurătorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul.

Asigurătorul este persoana juridică constituită conform legii care are ca obiect unic de activitate încheierea de contracte de asigurare. Acesta în schimbul încasării primelor de asigurare se obligă la plata daunelor cauzate de riscurile asigurate.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică care prin efectul legii sau liber consimţământ încheie contractele de asigurare, conform condiţiilor impuse de asigurător.

Contractantul asigurării este persoana care încheie poliţa de asigurare şi plăteşte prima aferentă. Spre exemplu un părinte încheie o asigurare de accidente în numele copilului. În acest caz părintele este contractantul, iar copilul este asiguratul. Deobicei, asiguratul şi contractantul sunt aceeaşi persoană.