Aspecte ale Analizei Economice

1. Conţinutul analizei economice

1.1. Obiectul de studiu

Studierea proceselor şi fenomenelor economice ce au loc în mediul extern şi intern al unei întreprinderi (tratată ca şi o afacere) presupune în mod necesar cunoaşterea factorilor care concură la formarea şi respectiv modificarea rezultatelor economice. Cunoaşterea în sine a factorilor nu ar avea nici un rost dacă prin demersul ştiinţific al analizei economice nu s-ar determina sensul şi intensitatea acţiunii factorilor.

Dar nu numai atât. Putem observa că între factori pot exista legături sistemice.

De altfel, o viziune secvenţială asupra unei întreprinderi economice nu ne poate conduce spre observaţii şi concluzii pertinente. Chiar dacă procesul de analiză presupune descompunerea proceselor şi fenomenelor economice în elemente componente, până la urmă este importantă concluzia sintetică asupra rezultatelor obţinute de o întreprindere în ansamblul său. Desigur că rezultatele ce se prezintă ca şi indicatori economici pot fi ierarhizate ca şi importanţă. Dezvoltarea sistemelor de indicatori se poate face după diferite scheme piramidale, circulare ş.a.m.d.

Se încearcă din ce în ce mai mult, atât din partea practicienilor cât şi din partea cercetătorilor, să se creeze o imagine holistică asupra întreprinderilor economice. Comportamentul economic al întreprinderilor devine tot mai complex în cadrul economiilor concurenţiale care se regionalizează sau mono

O viziune canteziană cu priviri de la cauze la efect nu mai satisface exigenţele. De multe ori între cauze, între factori apar legături greu de cuantificat. Chiar mai mult direcţia de la cauză la efect se inversează şi efectul devine cauză pentru fenomenul economic studiat sau pentru alte fenomene.

Consider că întreprinderea economică nu poate fi abordată decât sistemic, ţinând cont de puternicele interdependenţe dintre funcţiunile sale şi de faptul că managementul trebuie să satisfacă exigenţele performanţelor pe care le aşteaptă în primul rănd acţionarii societăţii comerciale pe care o tratăm ca o întreprindere economică, ca şi o afacere.

Chiar dacă este necesar ca în cadrul analizei economice să ne formăm o imagine cât mai cuprinzătoare asupra performanţelor unei întreprinderi economice, trebuie să acceptăm şi abordări secvenţiale atât a fenomenelor şi proceselor economice, cât şi a factorilor şi cauzelor care contribuie la obţinerea rezultatelor ce trebuiesc tratate ca şi obiective

Putem aprecia că obiectul de studiu al analizei economice îl reprezintă rezultatele şi performanţele economice ce se obţin în cadrul unei întreprinderi în legătură cu factorii şi cauzele ce se pot identifica ca având o legătură cu procesele şi fenomenele cercetate.

În demersul său, analiza activităţii economice foloseşte toate informaţiile de care dispune şi care au legătură directă sau indirectă cu întreprinderea analizată

1.2. Analiza economică – instrument al managementului

Expresia de „management” a devenit atât de frecventă în vorbirea economică încât asocierea ei cu procesul de conducere este nu numai firească ci chiar şi subînţeleasă.

Nu mi-am propus să susţin un demers de explicare etimologică a acestui concept pentru că el poate fi uşor lămurit cu ajutorul literaturii de specialitate.

Ceea ce consider că este important, este să abordăm problematica economică a unei întreprinderi.

Fără a ne îndepărta de la viziunea sistemică asupra întreprinderii economice, putem avea două modalităţi de abordare a acesteia :

- una mecanicistă sau

- una organicistă

Prima modalitate de abordare, deşi uşurează demersul cercetării asupra proceselor şi fenomenelor economice prin faptul că delimitările între elementele componente devin mai clare. Elementele componente pot fi mai uşor izolate, măsurate, determinate, dar nu pot fi cercetate suficient în legătură cu factorii subiectivi de influenţă.

Abordarea organicistă deşi mai complexă şi mai dificilă prin faptul că nu poate formula concluzii exclusiviste, dar poate lua în considerare factori care ţin de comportamentul uman şi poate nu în ultimul rând de cultura organizaţională, înţeleasă ca şi o capacitate de autoinovare, de adaptare la un mediu extern în mod deosebit din punct de vedere concurenţial.

Pornind de la această abordare organicistă putem identifica, pe lângă funcţiunile clasice ale unei întreprinderi, şi o serie de activităţi omogene ce se delimitează nu întodeauna foarte puternic, cum ar fi :

- activitatea de producţie

- activitatea economică

- activitatea socială

- activitatea culturală

- altele posibile

Indiscutabil totul se leagă cu totul. Şi totul este format din părţi.

Graniţele şi delimitările dintre activităţi sau dintre funcţiunile unei întreprinderi trebuie să le tratăm în sensul sugerat de Georgescu R. în volumul „Entropia şi procesul economic”, ca şi penumbre.

Fără posibilitatea abordării complete a activităţii economice a unei întreprinderi recunoaştem că activitatea economică se identifică şi exprimă prin rezultatele economice ce pot fi comensurate prin unităţi fizice şi monetare. Exprimarea are loc prin intermediul mărimilor economice şi a indicatorilor economici care vizează alocarea, asigurarea şi consumul resurselor şi rezultatele economice generale.