Audit

CAPITOLUL I

PRINCIPII ŞI REGULI CU CARACTER GENERAL

1.1. AUDITUL – SCURT ISTORIC

Auditul a fost cunoscut la inceputurile secolului al XVIII-lea, fara a fi precizata data exacta sau localizarea geografica int-un stat.

Istoria economica delimiteaza mai multe etape ale auditului, diferentiate in functie de categoria sociala care ordona auditul, numitit ordonatori de audit, in functie de auditori si de obiectivele auditului.

Pana la inceputul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi, imparati, biserica si stat cu un singur obiectiv : cel de pedepsire a hotilor pentru frauda si prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu acelei entitati. Auditorii erau numiti din randul preotilor si primeau calitatile morale ale acestora.

Auditul isi extinde obiectivele asupra reprimarii fraudelor, a pedepsirii celor care le produceau si a cautarii solutiilor, pentru pastrarea integritatii patrimoniului.

Sfarsitul secolului al XIX-lea contureaza relatia intre auditati si auditorii alesi din randul profesionistilor contabili si juristi. Obiectivul lor : atestarea realitatii situatiilor financiare, cu scopul de a evita erorile si frauda1.

In primele patru decenii ale secolului XX, auditul este realizat de profesionisti specializati in audit, alaturi de contabili. Lucrarile erau comandate de stat si de actionari.

Perioada anilor 1940-1970, cand comertul inernational se dezvolta, este dominata de schimburi intre stat cu bunuri si servicii, ordonatorii de audit isi largesc sfera in randul bancilor, patronatului si al institutiilor financiare, datorita pietelor de capital. Executarea auditului era realizat de profesionistii de audit si contabilitate, iar obiectivele cunosc o forma elevata de atestare a sinceritatii si regularitatii situatiilor financiare. In aceasta perioada, datorita dezvoltarii profesiei contabile si a influentelor cadrului contabil conceptual, anglo-saxonii dezvolta activitatea de audit pe continentul european.

Doua decenii mai tarziu (1970 – 1990), obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil si a normelor de audit.

Cei care ordona auditul sunt statele, tertii, actionarii, bancile, intreprinderile, iar auditorii sunt tot profesionisti de contabilitate si consiliere, acestea fiind organizate ca profesii liberale, independente, societati de expertiza si audit. Astazi, fenomenele social economice sunt complexe si nu mai pot fi analizate multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decat cu concursul specialistilor de inalta probitate morala si profesionala. Faptele analizate,

1 A.Stoian, Auditul financiar contabil, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p. 25

operatiunile si documentele aveau ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidela a conturilor, calitatea controlului intern, respectarea normelor si protecita contra fraudelor nationale si internationale.

Auditorii, ca specialisti cu o pregatire teoretica superioara, cu autoritate si competenta, sunt denumitit experti. Isi face aparitia activitatea de expertiza, care reuneste profesionisti cu cunostinte teoretice si practice care, in urma contractelor primite de la terti, cerceteaza situatiile financiare.

In tara noastra, profesia contabila a fost umbrita la limita functionarului de aplicare a celor mai simple operatii matematice,in lunga istorie a deceniilor comuniste. Dupa aproape 55 de ani (1994), aceasta profesie onorabila si responsabila este repusa in drepturile sale.

Obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara2.

Realizarea activitatii de audit se face in conformitate cu ISA, ale organismelor profesionale relevante, cerintele legislative si de reglementare.

1.2. ROLUL AUDITULUI FINANCIAR CONTABIL

Auditul financiar contabil este orientat spre :

a) Verificarea respectarii cadrului conceptual al contabilitatii, general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar). Procedura reprezinta o inlantuire logica de operatiuni, cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.

b) Verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe intreg execitiul financiar. Legea Contabilitatii nr.82/1991 va fi aplicata impreuna cu Cadrul general da armonizare a reglementarilor contabile, Cadrul general de inatocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de IASC, Standardele de Contabilitate Internationale si Nationale.

Auditul trebuie sa urmaresca daca procedurile de culegere si prelucrare a datelor sunt bine stabilite si daca se aplica in permanenta.

Campul de aplicatii nelimitat al contabilitatii militeaza in favoarea unei deontologii profesionale care raspunde la trei imperative : prudenta, regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare. Aceasta presupune o imagine fidela a patrimoniului, a contului de profit si pierdere si a fluxurilor de trezorerie.

Asigurarea imaginii fidele depinde de respectarea principiilor aratate mai sus.

2 ISA nr. 200 “Obiective si principii generale care guverneaza un angajament de audit al situatiilor financiare”

Regularitatea contabilitatii presupune respectarea regulilor, procedurilor contabile si a principiilor general acceptate prevazute de Legea Contabilitatii nr. 82/1991 si de Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de IASC, precum si de Standardele de Contabilitate Internationale si Nationale. Principiile contabile sunt enuntate si de Standardele Nationale de Contabilitate3.