Audit Extern

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Audit Extern.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 44 de pagini .

Profesor: Roman Adrian

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Economie, Alte Domenii

Extras din document

Rapoartele au un rol esenţial în angajamentele de audit şi asigurare, deoarece ele comunică verdictul auditorului. Utilizatorii situaţiilor financiare se aşteaptă ca raportul auditorului să ofere o asigurare privind situaţiile financiare ale companii¬lor. Auditorul poate fi tras la răspundere în cazul în care emite un raport de audit incorect.

Raportul de audit reprezintă etapa finală a întregului proces de audit. îl stu¬diem acum pentru a putea face referinţă la diversele rapoarte de audit pe măsura studierii colectării de informaţii probante pe parcursul cărţii. Aceste concepte refe¬ritoare la informaţiile probante vor avea mai mult sens după ce veţi înţelege conţi¬nutul produsului final al unui audit. Vom începe cu descrierea raportului standard elaborat de un auditor

RAPORTUL DE AUDIT STANDARD FARA REZERVE

Standardele referitoare la raportare preconizează că raportul de audit trebuie să conţină o menţiune clară a caracterului lucrărilor executate de auditor şi a gradului de răspundere asumată de acesta în raport cu situaţiile financiare. Pen¬tru a permite o bună înţelegere a raportului de audit de către utilizatori, standar¬dele profesionale definesc un limbaj uniform de utilizat în rapoartele întocmite de toţi auditorii.

Un exemplu de raport de audit standard fără rezerve este prezentat mai jos. Auditorii pot modifica uşor exprimarea sau prezentarea raportului, dar sensul lui va fi întotdeauna acelaşi. Cele şapte secţiuni ale raportului de audit sînt descrise în continuare

1.Raport fara rezerve .Elementele obligatorii ale raportului de audit

Denumirile celor şapte secţiuni ale raportului de audit standard fără rezerve sînt evidenţiate cu litere îngroşate pe marginea Figurii 3-1.

1. Titlul raportului. Standardele de audit impun ca raportul să fie intitulat şi ca acest titlu să conţină cuvîntul independent. De exemplu, titluri adecvate pot suna astfel: „raportul auditorului independent", „raport de audit independent" sau „opi¬nia contabilului independent". Această condiţie de includere a cuvîntului indepen¬dent în titlul raportului are drept obiectiv să comunice utilizatorilor faptul că auditul a fost nepărtinitor în toate aspectele muncii sale.

2. Destinatarii (adresa) raportului de audit. De obicei, raportul este adresat com¬paniei auditate, acţionarilor săi sau consiliului său de administraţie. în ultimii ani, a devenit frecventă adresarea raportului către acţionari, pentru a indica faptul că au¬ ditorul este independent de companie şi de consiliul de administraţie al acesteia.

3. Paragraful introductiv. Primul paragraf al raportului are trei funcţii. în pri¬mul rînd, el face simpla afirmaţie că firma de expertiză contabilă a efectuat un au¬dit. Această formulă este inclusă pentru a nu se confunda raportul de audit cu un raport de compilare sau de revizuire. Paragraful referitor la perimetru explică ce se înţelege prin termenul de „audit".

În al doilea rînd, în paragraful introductiv se face o listă a situaţiilor financiare care au fost supuse auditului, menţionîndu-se şi data de întocmire a bilanţului con¬tabil şi exerciţiul contabil la care se referă ,contul de profit şi pierdere şi situaţia fluxurilor de trezorerie. Denumirile situaţiilor financiare menţionate în raport tre¬buie să fie identice cu formulele utilizate de managementul companiei în documen¬tele de sinteză respective. Remarcaţi faptul că raportul prezentat mai jos se referă la situaţii financiare comparative. Prin urmare, va fi nevoie de un raport privind si¬tuaţiile întocmite pentru ambii ani în cauză.

În al treilea rînd, paragraful introductiv afirmă că situaţiile financiare ţin de competenţa managementului şi că responsabilitatea auditorului constă în a exprima o opinie despre aceste situaţii în urma efectuării unui audit. Scopul acestei for¬mule este de a comunica faptul că managementul răspunde de selectarea princi¬piilor contabile general acceptate aplicabile în fiecare caz, de luarea deciziilor de cuantificare şi prezentare a informaţiilor în cadrul aplicării acestor principii, pre¬cum şi de clarificarea rolurilor corespunzătoare ale managerilor şi auditorilor.

4. Paragraful referitor la perimetru. Paragraful referitor la perimetrul lucrărilor reprezintă o descriere în termeni precişi a acţiunilor întreprinse de auditor în cadrul auditului efectuat. Mai întîi de toate, acest paragraf menţionează faptul că auditorul a urmat standardele de audit general acceptate. Restul formulei descrie pe scurt as¬pectele importante ale unui audit.

Paragraful referitor la perimetru afirmă că auditul este configurat astfel încît să se obţină o asigurare rezonabilă privind faptul că situaţiile financiare nu conţin prezentări eronate semnificative. Includerea calificativului semnificative sugerează că auditorii răspund numai de descoperirea erorilor semnificative (relativ impor¬tante), nu şi de identificarea erorilor minore, care nu afectează deciziile investito¬rilor. Utilizarea formulei asigurare rezonabilă sugerează că nu se poate aştepta ca un audit să elimine complet probabilitatea existenţei unor prezentări eronate semni¬ficative în situaţiile financiare. Cu alte cuvinte, un audiţ oferă un nivel înalt de asi¬gurare, dar nu reprezintă o garanţie absolută.

Restul paragrafului referitor la perimetru discută probele de audit colectate şi afirmă că auditorul consideră că aceste informaţii probante sînt, în circumstanţele date, suficient de relevante pentru a justifica opinia exprimată în raport. Expresia prin testare indică faptul că s-a utilizat tehnica sondajului (eşantionării) şi că nu s-a efectuat un audit exhaustiv al tuturor operaţiunilor şi sumelor din situaţiile fi¬nanciare, în timp ce paragraful introductiv al raportului afirmă că managementul companiei poartă răspunderea întocmirii şi conţinutului situaţiilor financiare, pa¬ragraful referitor la perimetrul auditului afirmă că auditorul evaluează caracterul adecvat al respectivelor principii contabile şi estimări folosite de conducere, precum şi al informaţiilor prezentate în situaţiile financiare.

5.Paragraful opiniei. Paragraful final al raportului standard fără rezerve enunţă concluziile auditorului, bazate pe rezultatele auditului făcut. Această porţiune a ra¬portului este atît de importantă încît deseori întregul raport este denumit pur şi simplu opinie a auditorului. Paragraful conţinînd opinia are drept scop să indice că

toate concluziile au fost făcute pe baza unui raţionament profesional. Expresia în opinia noastră indică faptul că ar putea exista un anumit grad de risc informaţional asociat situaţiilor financiare, în ciuda faptului că aceste documente de sinteză au fost supuse unui audit.

Auditorul este obligat să exprime o opinie despre situaţiile financiare luate ca ansamblu, precum şi să formuleze o concluzie privind respectarea de către com¬panie a principiilor contabile general acceptate.

Una dintre controversele raportului de audit se referă la sensul expresiei ima¬gine fidelă, înseamnă că dacă principiile contabile general acceptate sînt respec¬tate, atunci situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a societăţii, sau expresia are un sens mai larg? De mai multe ori, tribunalele au hoţărîţ că auditorii poartă răspunderea de a depăşi simpla verificare a respectării principiilor contabile general acceptate, în scopul de a determina dacă există probabilitatea ca utilizatorii situ¬aţiilor financiare să fie dezinformaţi, în ciuda unei aplicări corecte a acestor prin¬cipii. Majoritatea auditorilor consideră că situaţiile financiare dau o „imagine fide¬lă" atunci cînd sînt conforme principiilor contabile general acceptate, dar şi că este necesar să se examineze substanţa, conţinutul operaţiunilor şi soldurilor pentru a identifica eventualele inexactităţi posibile.

6. Denumirea firmei de expertiză contabilă. Denumirea identifică firma de ex¬ pertiză contabilă sau practicianul care a realizat auditul. De obicei, denumirea fir¬mei este utilizată deoarece întreaga societate de expertiză poartă răspunderea ju¬ridică şi profesională de a se asigura că nivelul calitativ al auditului este conform standardelor profesionale.

7. Data raportului de audit. Data adecvată pentru raport este data la care audi¬torul a încheiat cele mai importante proceduri ale auditului pe teren. Această dată este importantă pentru utilizatori, deoarece ea indică ultima zi a în care se aplică răspunderea auditorului privind examinarea evenimentelor semnificative care au

avut loc după data întocmirii situaţiilor financiare. De exemplu, dacă bilanţul con¬tabil a fost încheiat la data de 31 decembrie 1998, iar raportul de audit este datat 6 martie 1999, acest lucru arată că auditorul a verificat operaţiunile şi evenimentele semnificative, care nu sînt reflectate în documentele de sinteză şi care s-au produs

pînă la data de 6 martie 1999.

SC Firma de audit SA

Fisiere in arhiva (1):

  • Audit Extern.doc