Audit Financiar

1.l. Auditul financiar

1.l.1. Definirea auditului financiar

1.l.2. Obiectivele auditului financiar

Obiectivele specifice modulului:

- Definirea auditului financiar;

- Paralela între controlul financiar şi auditul financiar;

- Obiectivele auditului financiar.

Obiectivele specifice modulului:

- Imaginea fidela;

- Importanţa relativă şi riscurile auditului financiar;

- Pragul de semnificaţie.

Rezultatele aşteptate:

- Cunoaşterea şi utililizarea adecvată a noţiunilor de audit financiar;

- Explicarea şi interpretarea concepţiilor asupra auditului financiar;

- Reprezentarea concretă a trăsăturilor obiectului de studiu al auditului financiar;

- Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noţiunilor din celelalte module.

Rezultatele aşteptate:

- Reprezentarea concretă a imaginii auditului financiar;

- Pregătirea fundamentală pentru interpretarea riscurilor auditului financiar;

- Explicarea şi interpretarea concepţiilor asupra importanţei relative a auditului financiar;

- Cunoaşterea adecvată a semnificaţiei auditului financiar.

- Competenţe dobândite ca urmare a parcurgerii modulului:

- Realizarea de referate aplicative legate de problematica modulului;

- Discuţii cu specialişti în domeniu.

Competenţe dobândite ca urmare a parcurgerii modulului:

- Realizarea de referate aplicative legate de problematica modulului;

- Discuţii cu specialişti în domeniu.

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului: 4 ore

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului: 4 ore

3.l.1. Definirea auditului financiar

În general, în prezent, prin audit se înţelege examinarea profesională a unei informaţii prin raportarea ei la un criteriu (standard, normă) de calitate în vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independenteasupra

- validităţii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii (auditul intern);

- imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitate (auditul statutar cerut de lege şi exercitat de cenzori sau auditul contractual efectuat la cererea entităţii de către auditori financiari sau societăţi comerciale de audit).

Auditul financiar constă în verificarea şi certificarea situaţiilor financiare de către un profesionist competent şi independent, cu calitate de auditor financiar şi exprimarea de către acesta a unei opinii, potrivit căreia situaţiile financiare respective au fost întocmite (oferă o imagine fidelă) sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară identificat.

Practica a dovedit că există un conflict potenţial de interese între cei ce culeg, prelucrează şi sintetizează informaţiile contabile şi utilizatorii acestor informaţii. Utilizatorii de informaţii contabile manifestă o lipsă de încredere în informaţiile furnizate de contabilitate, deoarece producătorii de informaţii contabile nu sunt, de regulă independenţi faţă de operaţiunile efectuate şi situaţiile anuale de sinteză prezentate, fapt ce pune la îndoială imparţialitatea şi obiectivitatea aparatului financiar contabil din întreprinderi. Realitatea informaţiilor cuprinse în situaţiile financiareeste pusă la îndoială şi datorită calităţilor moral-profesionale ale unor producători de informaţii contabile.

Ca urmare, între activitatea producătorilor de informaţii şi utilizatorii de informaţii este necesar să se interpună activitatea auditorilor (experţi contabili, auditori, cenzori etc.) care au menirea de a restabili o încredere rezonabilă între producătorii şi utilizatorii informaţiilor contabile. Prin aceasta, auditul financiar contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari de informaţii contabile.

Auditorul trebuie să efectueze şi să conducă un audit în conformitate cu Standardele de Audit. Auditorul trebuie să planifice şi să efectueze auditul cu o atitudine, de scepticism profesional, având în vedere că, în unele cazuri, situaţiile financiare pot conţine erori semnificative datorită anumitor circumstanţe existente.

Utilizatorii de informaţii contabile

Managerii consideră contabilitatea ca pe un mijloc de comunicare şi informare, ca pe un instrument de gestiune şi control. Dacă nu sunt acţionari importanţi, doresc ca situaţiile de sinteze să reflecte realitatea, dar, în acelaşi timp, caută să prezinte un rezultat financiar confortabil pentru aprecierea activităţii lor, urmărind totodată să păstreze sursele de autofinanţare pentru împiedicarea distribuirii de dividende mari.

Acţionarii şi asociaţii vor să cunoască situaţia patrimoniului, mărimea profitului şi modul lui de repartizare. O societate comercială care nu distribuie suficiente dividende pierde treptat încrederea acţionarilor în eficienţa plasamentului făcut şi ca urmare, aceştia îşi manifestă nemulţumirea faţă de consiliul de administraţie sau încearcă să se dezangajeze faţă de societatea respectivă.

Bancherii încearcă să evalueze rentabilitatea întreprinderilor şi să aprecieze riscurile pe care le ridică creditarea acestora. Furnizorii vor să ştie dacă solvabilitatea pe termen scurt a beneficiarilor le permite continuarea livrărilor cu un risc minim. Producătorii de informaţii contabile care doresc să contracteze credite bancare (eventual şi cu o dobândă mai avantajoasă) sau să se aprovizioneze pe credit comercial sunt tentaţi să prezinte o situaţie financiară sănătoasă o lichiditate ridicată şi rezultate din exploatare performante.

Organizaţiile sindicale pentru susţinerea revendicărilor resimt nevoia unei mari autonomii şi independenţe în ceea ce priveşte analiza informaţiilor contabile. Conducătorii de unităţi, pentru contracararea acţiunilor revendicative ale salariaţilor şi pentru justificarea măsurilor de reducere a personalului, încearcă să le prezinte o situaţie cât mai nefavorabilă.

Economiştii din domeniul contabilităţii şi experţii contabili nu trebuie să se lase antrenaţi în acest joc de interese, ei sunt chemaţi să asigure o informare corectă, pe bază de documente legal întocmite, a tuturor partenerilor vieţii economice. Menirea lor este de a asigura prezentarea prin situaţiile financiare a imaginii fidele, clare şi complete, aşa cum s-a arătat mai sus.

SARCINA DE LUCRU 1

Argumentează în 10-15 rânduri necesitatea auditului financiar al situaţiilor financiare ale unei entităţi.

Categorii de audit

Auditul poate fi :

1. Audit financiar extern

a. Audit financiar extern care se execută la cererea proprietarilor unităţii patrimoniale de către auditori pe baza mandatului poartă denumirea de audit statutar

b. Audit financiar extern care se execută la cererea proprietarilor unităţii patrimoniale de către auditori pe baza contractului de prestări de servicii poartă denumirea de audit contractual