Audit financiar

INTRODUCERE

Stimate student,

Activitatea de audit reprezintă o examinare profesională a unei informații, în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente, prin raportarea la un criteriu sau standardde calitate.

adesea conceptele de calitate,de rigoare, modernism, calificare.

Nevoia de a verifica aceste informații implică un control al conturilor, o revizuire aacestora, o examinare critică efectuată de persoane de specialitate independente. Realizarea oricărei misiuni de audit la organizațiile economice, implică existența unor reguli precise, formalizate, cunoscute și acceptate de emițătorii și receptorii informației supuse auditului.

Cursul de fata va familiarizeaza cu notiunile generale in ceea ce priveste conceptul, obiectivul, principiile si regulile care guverneaza auditul financiar.

Spor la învățat și succes!

OBIECTIVELE Unității de învățare Nr. 1

Principalele obiective ale Unității de învățare Nr. 1 sunt:

- Definirea notiunii de audit financiar si a elementelor principale ce contribuie la conturarea ca disciplina de sine statoare;

- Caraterizarea tipurilor de audit si a categoriilor de auditori;

Conceptul si tipurile AUDITULUI FINANCIAR

1.1 Notiunea de audit - caracterizare generala

Audit vine de la cuvântul italian "audire", a asculta; cuvânt de origine latină, transformat în timp de practica anglosaxonă, semnifică azi, în sens strict, revizia conturilor realizată de experti independenti în vederea exprimării unei opinii asupra regularitătii si sinceritătii acestora.

Prin audit, în general, se întelege examinarea profesională a unei informatii în vederea exprimării unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate.

Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătătirea utilizării informatiei.

Retinem elementele principale care definesc auditul, în general:

-examinarea unei informatii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;

-scopul examinării unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;

-opinia exprimată asupra unei informatii trebuie să fie responsabilă si independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităti pentru activitatea sa si trebuie să fie o persoană independenta;

-examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite cuprinse intr-un standard ,norma legala ori profesionala care constituie criteriu de calitate.

-statutul de independentă al persoanelor care realizează aceste misiuni de audit si autonomia organismului din care face parte auditorul.

1.2. Conceptul de audit financiar

1.2.1. Audit financiar sau audit statutar?

Uniunea Europeană nu cunoaste decât denumirea de controlor legal, dar acesta se cheamă comisar de conturi în Franta, comisar-revizor în Belgia, auditor statutar în Regatul Unit etc.

A audita a avut initial semnificatia de a verifica situatiile financiare ale unei întreprinderi; azi, a audita poate avea în plus semnificatia studierii unei întreprinderi pentru a-i aprecia procesele, tranzactiile si situatiile financiare (audit financiar), pentru a-i ameliora performantele (audit operational) sau pentru a face o judecată asupra gestiunii (audit de gestiune).

Auditul statutar(legal) este singurul tip de audit reglementat la nivel european (Directiva a VIII-a) si prevăzut, de regulă, prin legea companiilor si prin actele constitutive (statutele) acestora;

Denumirea simplă de "audit financiar" poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:

-auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitătii;

-auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a acestora în situatiile financiare;

-auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale;

-auditul financiar asupra situatiei fiscale;

-auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica dacă evaluarea creantelor îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc.

Din cele prezentate rezultă că sintagma "audit financiar" este mult mai cuprinzătoare decât cea de "audit statutar".

Reglementarea europeană (Directiva a VIII-a) si reglementările nationale se referă numai la auditul statutar, adică auditul asupra situatiilor financiare ale entitătii.

1.2.2. Tipuri de audit

"Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza riscurilor si a deficientelor existente în vederea furnizării de sfaturi.

Auditorii, în general,nu pot avea imixtiuni în gestiunea întreprinderii auditate si, ca urmare, acestia nu pot efectua audit operational la entitatea la care fac auditul situatiilor financiare si nici consultanta;

"Auditul de gestiune" are ca obiectiv fie găsirea de probe ale unei fraude, fie de a aduce o judecată critică asupra unei operatiuni de gestiune sau asupra performantelor unei entităti sau a unui grup de entităti.

Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi directe cu situatiile financiare ale întreprinderii(social,de calitate ,de mediu,etc...); în acest caz, el desemnează diagnosticul de organizare si de gestiune si în mod deosebit controlul procedurilor si maniera în care organismul (întreprinderea) actionează în raport cu atributiile si obiectivele acesteia;

Clasificarea auditurilor se face în functie de obiectivele urmărite si în functie de specialistii care le realizează,astfel:

Obiective urmarite Specialisti utilizati Denumirea auditului

Verificarea si certificarea situatiilor financiare Profesionisti contabili independenti alesi sau numiti ,de regula de actionari -audit statutar

Diagnostic sectorial Experti independenti numiti de conducerea entitatii -audit fiscal

-audit social

-audit juridic

-audit al calitatii

--etc

Diagnostic asupra conturilor si diagnostic sectorial Compartimente specializate independente de alte servicii ale intreprinderii(de regula intreprinderi mari, grupuri,holdinguri,etc ) -audit intern

1.2.3. Categorii de auditori

-auditorul intern ;

-auditorul extern.

Auditorul intern este o persoana fizica ori juridica, salariat al entitătii auditate,respectiv angajat prin contract; cantonat initial în misiuni legate de buna calitate a informatiilor financiare, astăzi, auditorul intern se ocupă din ce în ce mai mult de misiuni de audit operational, de verificarea existentei, a gradului de adecvare si a modului de aplicare a procedurilor interne în toate sectoarele si pe toate functiile întreprinderii.

Auditorul extern(financiar) :

- obligatoriu -daca entitatea indeplineste conditiile legale care prevad expres aceasta(statutar) ;

- optional - in toate celelalte cazuri.

Auditorul extern(financiar) este o persoana fizica ori juridica care isi exercita prerogativele în baza unui contract cu întreprinderea:

- Entitatea in anumite conditii(prevazute de lege) este obligata să încredinteze unui specialist competent si independent o misiune de audit financiar care conduce la certificarea situatiilor financiare .

- Auditorul contractual detine o competentă mai bine adaptată la o misiune foarte precisă (de exemplu, elaborarea si implementarea procedurilor de control intern, audit al metodelor de evaluare a stocurilor etc.).

- Întreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a cărui semnătură se bucură de un prestigiu particular.

- O misiune particulară de control este cerută de un tert, de exemplu, o bancă la acordarea unui împrumut etc.

Auditorul financiar executa :

1.Misiune de auditare in vederea exprimarii unei opinii profesionale si independente cu privire la situatiile financiar contabile anuale;

2.Executa misiuni la cerere cu obiective prestabilite “check list” in vederea exprimarii a unei opinii independente si profesionale.

Orice entitate economica care opteaza pentru auditul financiar este obligata sa-si organizeze auditul intern.

- Auditorul contractual efectuează o misiune în cadrul unui contract cu entitatea auditată prin care aceasta (o întreprindere, o primărie, o institutie publică, un minister etc.) fixează o misiune unui auditor, termenii si conditiile de realizare fiind prevăzute în contract. Altfel spus, dacă nu există decât o singură misiune de audit legal (statutar) care cuprinde obiective cunoscute si care se realizează potrivit Standardelor Internationale de Audit, există un număr nelimitat de misiuni de audit contractual, realizate de specialisti, de regulă experti contabili.

Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:

-profesionistul competent si independent care poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică;

-obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situatiile financiare ale entitătii, în totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, în functie de referentialul contabil aplicabil;

-scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară si completă a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditată;

-criteriul de calitate în functie de care se face examinarea si se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile.

Tertii se asteaptă ca auditorul statutar să protejeze interesele lor , prin oferirea unei asigurări referitoare la:

-că rapoartele financiare au "acuratete";

- că declaratiile financiare intră în responsabilitatea auditorului.