Bazele economiei de piață

Obiective:

- prezentarea aparitia si evolutiei notiunii de economie

- familiarizarea cu problematica conceptului de economie

- formarea unor cunostinte de baza referitoare la economia de piata

Notiuni cheie: economie, microeconomie, macroeconomie, productie, pret

1.1. Etimologie

Cuvântul "economie" este de origine greaca (oikos = casa, gospodarie si nomos = lege) si a fost utilizat initial în sensul de administrare a patrimoniului gospodariilor individuale.

De-a lungul timpului, denumirii de economie i-au fost alaturate o serie de cuvinte care semnificau sfera de cuprindere a acesteia. Astfel, prin alaturarea cuvântului "politica" (de la cuvântul grecesc politeia) aceasta a devenit stiinta administrarii cetatii sau a societatii. Ulterior, substantivului "economie" i s-a alaturat adjectivul "sociala", economia sociala având un câmp mai larg de cuprindere decât cea politica.

Cu toate ca idei despre economie se pot gasi în filosofia antica si cea medievala stiinta economica este un domeniu de cercetare modern. Cu exceptia unor lucrari cu caracter religios, juridic sau filosofic care contineau descrieiri ale actelor si faptelor economice ale vremii, stiinta economica debuteaza în secolul al XVIII-lea cu scrierile fiziocratilor francezi, ale lui Cantillon si Hume si în special ale lui Adam Smith care evidentiaza pentru prima oara faptul ca economia constituie un sistem cu autoreglare si ca stiinta economica a luat nastere atunci când s-a înteles ca exista un sistem economic care poate fi obiect de studiu.

Primele referiri la elemente care compun obiectul de studiu al economiei au fost facute din cele mai vechi timpuri în lucrari cu caracter religios.

Ideea conform careia economia este stiinta crearii si administrarii bogatiei s-a perpetuat în timp. Ea a fost preluata în secolul al XVIIIlea de catre Adam Smith care in lucrarea sa Avutia natiunilor. Cercetare asupra naturii si cauzelor ei , publicata în anul 1776, defineste economia ca fiind maniera în care se formeaza, se distibuie si se consuma avutiile. Economia este deci stiinta crearii si administrarii avutiei.

Ce a însemnat însa avutia de-a lungul timpului ?

- pentru mercantilisti avutia se defineste prin cantitatea de metale pretioase pe care o detine o tara, iar sfera de formare o reprezinta comertul (circulatia marfurilor).

- pentru fiziocrati avutia se formeaza numai în sfera productiei agricole, în conditiile existentei unei ordini sociale naturale, iar schimbul nu poate fi creator de bogatii.

- pentru clasici - (Adam Smith, David Ricardo, Jean Baptiste Say) - avutia se creeaza în cadrul procesului productiv, indiferent de forma acestuia, prin munca. Ca atare, bogatia nationala depinde de productivitatea muncii iar aceasta este determinata la rândul ei de diviziunea muncii. Pentru ca diviziunea muncii si respectiv productivitatea sa genereze bogatie, desfasurarea activitatii economice trebuie sa fie eliberata de orice constrângeri legate de dreptul de a face comert în tara si peste hotare, de alegere a profesiunii, de a desfasura acel tip de activitate economica din care se poate obtine maximum de profit.

- pentru neoclasici, economia înseamna stiinta schimbului comercial Ei considera ca un bun nu are valoare in sine, ci capata valoare ca rezultat al schimbului. Marimea valorii se stabileste pe piata, pe baza jocului liber dintre cerere si oferta, iar recunoasterea dimensiunii ei se face prin intermediul pretului. Astfel, din stiinta avutiei, economia a devenit stiinta schimburilor, apoi stiinta formarii preturilor. Este economic tot ceea ce poate fi exprimat prin pret. Problemele de formare a preturilor prin studiul diferitelor tipuri de piata devin astfel preocuparea fundamentala a economistilor.

- în teoria economica moderna economia este definita, la modul general, drept stiinta alegerilor eficace. In particular, pornind de la trasatura comuna mentionata anterior, s-au dezvoltat o serie de definitii concurente ale acesteia :