Extras din curs

A. INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢA ECONOMIEI

1.Reprezentări ale ideilor economice de-a lungul timpului

Încă din primele momente ale existenţei sale, omul s-a preocupat de problemele economice. Primele reprezentări cunoscute ale ideilor economice, în legătură cu comerţul, preţurile, statul, etc. au fost în Orientul antic, China, India, Egipt, Babilon. Momentul de vârf al începuturilor gândirii economice l-a constituit Grecia antică cu reprezentanţii ei principali – Xenofon, Platon şi Aristotel.

Xenofon (427-355 î.Ch.) a contribuit la dezvoltarea gândirii economice prin lucrările: “Economicul” şi “Despre venituri”, în care a remarcat rolul agriculturii, meşteşugurilor şi comerţului în viaţa comunităţilor umane; a iniţiat idei privind definirea ştiinţei economice, definirea economică a bunurilor, a analizat munca, diviziunea socială a muncii şi importanţa ei asupra calităţii produselor, comerţul; a sesizat două funcţii ale banilor: de echivalent de circulaţie şi de tezaurizare.

Platon (427-347 î.Ch.) a scris lucrările de factură economică “Statul (Republica)” şi “Legile”, în care şi-a expus ideile politice, sociale şi economice într-o manieră filosofică. S-a preocupat de analiza conceptelor de proprietate, diviziune socială a muncii; a evidenţiat antagonismul dintre economia naturală şi economia de schimb, funcţiile banilor, sesizând diferenţele dintre banii cu valoare intrinsecă şi banii semne de valoare, dintre moneda cu circulaţie internă şi moneda cu circulaţie externă.

Aristotel (384-322 î.Ch.) a fost un om de ştiinţă şi filosof antic remarcabil, cu cea mai prestigioasă reprezentare a ideilor economice specifice timpului său. Scrierile sale fundamentale în acest domeniu au fost: “Politica” şi “Etica nicomachică”. A pus în valoare, corect, delimitarea între economia domestică, întemeiată pe necesitate, agonisire naturală (concretizată în bogăţii sub formă de valori de întrebuinţare) şi hrematistică, întemeiată pe schimb, “urmărind acumularea infinită a bogăţiei sub formă de bani” (concretizată în bogăţii sub formă de bani); a iniţiat şi dezvoltat idei privind natura schimbului, comerţului şi banilor.

Ideea că banii sunt produsul schimbului de mărfuri îi aparţine; a legat apariţia monedei de cea a comerţului; a evidenţiat rolul banilor şi a explicat două dintre funcţiile lor: de mijloc de circulaţie şi de măsură a valorii. Aristotel a pus bazele teoriei valorii şi a observat dubla calitate a mărfii: de valoare de întrebuinţare şi valoare de schimb; a remarcat că preţul nu este decât o formă de manifestare a valorii de schimb.

Gândirea economică din Orientul antic şi Grecia antică a reflectat asupra stadiului de dezvoltarea al societăţii omeneşti în acele vremuri fiind, totodată, izvorul și sursa de inspiraţie pentru reprezentările economice viitoare. Notabile în acest sens sunt abordarea sa apropiată de semnificaţiile prezente ale unora dintre ideile economice, luciditatea şi curajul exprimării realităţilor specifice lumii antice.