Bazele teoretico-metodologice ale Analizei Economice și Financiare

1.1 Necesitatea şi conţinutul analizei economico-financiare

1.1.1 Necesitatea analizei economico-financiare

Mediul economic în care îşi desfaşoară activitatea o firmă este, prin natura lui, dinamic. Acest fapt se datorează:

- existenţei în marea majoritate a sectoarelor de activitate a mai multor agenţi economici, aflaţi într-o permanentă stare de concurenţă, ale căror decizii (de alocare a resurselor, de repartiţie a rezultatelor obţinute etc.) afectează, influenţează mediul economic în ansamblul său;

- acţiunii factorului timp, care este de natură să producă mutaţii semnificative atât în costul resurselor (umane, materiale, financiare), cât şi în calitatea acestora.

Dinamismul mediului economic al firmei îi pune permanent acesteia problema adaptării cât mai rapide la noile condiţii, în parametri de competitivitate.

Pentru aceasta este necesar ca managementul firmei să cunoască situaţia actuală a firmei, să identifice punctele slabe şi cele forte ale acesteia. Analiza reprezintă aşadar prima etapă în stabilirea măsurilor necesare corectării deficienţelor şi accentuării laturilor pozitive ale activităţii firmei.

Trebuie avut în vedere că procesul de analiză prezintă o complexitate deosebit de ridicată, deoarece sunt situaţii când acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite sau pot avea loc combinaţii de efecte care determină o rezultantă cu totul nouă.

1.1.2 Conţinutul analizei economico-financiare

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente de tratare a informaţiilor cu scopul diagnosticării stării unei entităţi economice, a aprecierii nivelului calitativ al performanţelor acesteia în condiţiile existenţei unui mediu concurenţial dinamic.

Analiza economico-financiară studiază fenomenele economice prin descompunerea lor în elemente componente, cu scopul identificării cauzelor de ordin primar care le generează, a factorilor care stau la baza formării acestora.

Diagnosticarea înseamnă identificarea variabilelor-cheie ale stării şi dinamicii fenomenelor, a interacţiunii dintre acestea, cu scopul de a proiecta măsuri de corecţie a influenţelor negative asupra performanţelor firmei şi de amplificare a celor favorabile.

1.2 Etapele procesului de analiză economico-financiară

Etapele principale ale procesului metodologic de realizare a analizei financiare

sunt următoarele:

1) Delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate. Delimitarea obiectului se face în timp şi spaţiu, calitativ şi cantitativ;

2) Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc în mod succesiv, trecând de la cei cu acţiune directă la cei cu acţiune indirectă, până la stabilirea cauzelor finale (primare);

3) Stabilirea factorilor presupune şi determinarea corelaţiei dintre fiecare factor şi fenomenul analizat, cât şi a corelaţiei dintre factorii care acţionează;

4) Măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori, se utilizează analiza cantitativă pentru cuantificarea influenţelor, a rezervelor interne, a aprecierii cât mai exacte a rezultatelor;

5) Sintetizarea rezultatelor analizei, stabilindu-se concluziile şi aprecierile asupra activităţii din sfera cercetată;

6) Elaborarea măsurilor care reprezintă conţinutul deciziilor menite să asigure o folosire optimă a resurselor, pentru sporirea eficienţei activitătii în viitor.

Diagnosticul economico-financiar poate fi tratat sub dublu aspect:

- diagnostic intern - necesar managementului firmei în procesul fundamentării previziunii activităţii acesteia (planuri de afaceri, bugete etc.) precum şi pentru realizarea funcţiei de control. În acest caz, informaţia financiară constituie un element cheie al comunicării interne în cadrul firmei. Diagnosticul intern prezintă avantajul unui cost mai redus, dar poate fi influenţat de elemente de subiectivism.