Bilanțul Contabil

Bilantul contabil – sinteza a fluxurilor informationale financiare ale întreprinderii.

Contabilitatea îsi aduce o contributie deosebita în stiinta si practica economica, deoarece, prin întregul sau continut, îmbina armonios teoria abstracta cu realitatea fenomenelor studiate. Prin mecanismul sistemului de conturi, contabilitatea furnizeaza un sistem de informatii corelat si verificat si, promoveaza rigurozitate si exactitate în reflectarea fenomenelor economico-financiare.

Adoptarea unor decizii corecte, care sa corespunda pe deplin realitatii si sa contribuie la rezolvarea multiplelor si complexelor probleme ce pot aparea în activitatea economico-financiare, este dependenta de calitatea si cantitatea informatiilor furnizate prin intermediul sistemului informational economic. Toate masurile întreprinse în vederea perfectionarii sistemului informational economic au contribuit în egala masura si la perfectionarea contabilitatii.

În cadrul sistemului informational economic, informatiile furnizate de subsistemul informational contabil detin un rol deosebit de important, deoarece, prin continutul sau, informatia contabila este exacta, completa si neîntrerupta , ea caracterizând dimensiunea si fluxurile valorice care iau nastere în cadrul procesului reproductiei sociale si prin intermediul carora se exercita functia financiar-contabila a întreprinderii.

Desi gama de obiective ale contabilitatii în general si ale contabilitatii financiare în special este foarte diversa, nu se poate neglija faptul ca produsele finale ale oricarui sistem contabil sunt documentele de sinteza, iar oferta de informatii furnizate de aceste documente depinde de utilizatori si, respectiv, de necesitatile lor informationale. Pentru a putea satisface cerintele informationale ale analizei financiare, contabilitatea a fost confruntata cu necesitatea elaborarii unui procedeu propriu de generalizare si sintetizare a datelor si informatiilor, ceea ce a implicat crearea unui instrument corespunzator, si anume bilantul contabil. Termenul „bilant” deriva de la latinescul „balancia” (balanta, cântar). Bilantul contabil reprezinta documentul oficial utilizat la încheierea exercitiului financiar.

Creatie a contabilitatii în partida dubla, bilantul, de la a carui atestare în primul

tratat de contabilitate tiparit în lume a trecut peste o jumatate de mileniu , asigura o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare precum si a rezultatului obtinut.

În calitatea sa de model al patrimoniului, bilantul consolideaza si da expresie sintetica informatiilor referitoare la formele functionale de investire a fondurilor în activitatea unui titular de patrimoniu, precum si la modul de formare a acestora în cadrul relatiilor cu mediul economico-social. El caracterizeaza cifric si în etalon banesc relatiile de echilibru dimensional si structural dintre mijloacele economice gestionate de catre titularul de patrimoniu si sursele de procurare ale acestor mijloace. De asemenea, bilantul evidentiaza si rezultatul financiar obtinut, ca urmare a consumarii si reproductiei fondurilor investite.

Bilantul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilitatii curente si de a stabili pe aceasta cale o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce îi confera caracterul de model contabil si informational, dar si de model de gestiune a valorilor materiale si banesti delimitate patrimonial. În plan informational, bilantul pune în evidenta raporturile cauzale dintre bunurile materile si bani, ca obiecte de drepturi si obligatii pe de o parte, drepturile si obligatiile titularului de patrimoniu în legatura cu aceste valori, pe de alta parte, între alocarea acestor valori si finantarea lor, între utilizarea valorilor si reproductia lor. El furnizeaza informatii de reflectare si control asupra relatiilor de echilibru privind starea si miscarea patrimoniului.

Ca model de gestiune, bilantul serveste la punerea în miscare a mecanismelor proprii subiectului de drept orientate spre asigurarea în conditii de eficienta a reproductiei patrimoniului; pe baza lui se fundamenteaza deciziile privind alocarea, finantarea, utilizarea si recuperarea fondurilor. Totodata, prin bilant se organizeaza controlul asupra realizarii deciziilor, se asuma drepturi si obligatii, se stabilesc raspunderi si cointerese cu privire la gospodarirea si dezvoltarea patrimoniului. De asemenea, bilantul este folosit ca instrument de cunoastere a normelor referitoare la conservarea, administrarea si dreptul de dispozitie asupra patrimoniului. Spre deosebire de cont si sistemul de conturi, prin care se asigura descrierea si analiza morfologiei financiare a patrimoniului, bilantul realizeaza sintaxa acestei structuri .