Extras din document
Cursul I
ECONOMIA PUBLICĂ: O REALITATE ŞI UN DOMENIU
DE CERCETARE ECONOMICĂ
1.1 Economia publică, ca sector economic
1.1.1. Sectorul public
Sectorul public sau statul este entitatea formată din toate instituţiile la nivelul cărora se adoptă decizii colective sau publice, indiferent de regimul politic: democraţie, monarhie. Acestea sunt reprezentate de: administraţiile publice la nivel central şi local şi de către instituţiile publice.
Categorii de întreprinderi şi instituţii de drept public:
1. Societăţile cu capital de stat.
2. Societăţile cu capital privat.
Funcţionarea acestora se realizează printr-o întrepătrundere a celor două sectoare; public şi privat.
Intervenţiile statului asupra economiei trebuie să-i permită acestuia îndeplinirea celor patru funcţii care îi sunt atribuite: funcţia de alocare a resurselor; funcţia de redistribuire a veniturilor; funcţia de stabilizare macroeconomică; funcţia de reglementare a comportamentelor membrilor societăţii.
În vederea îndeplinirii funcţiilor prezentate, statul poate utiliza următoarele instrumente: legislaţia şi bugetul public.
Incidenţa instrumentelor statului asupra economiei se face prin reglementări şi buget public.
Incidenţa reglementării este foarte greu de cuantificat.
Incidenţa bugetului public trebuie analizată la nivelul indivizilor, precum şi pe regiuni (zone dezvoltate şi zone slab dezvoltate).
Aceasta se manifestă atât prin intermediul cheltuielilor şi resurselor ce formează bugetul (incidenţa fluxurilor de încasări şi plăţi) cât şi prin serviciile oferite populaţiei (incidenţa serviciilor oferite de stat).
1.1.2 Bunurile/serviciile publice
1.1.2.1. Prezentare generală
Statul are rolul de a asigura satisfacerea nevoilor colective ale membrilor societăţii, contribuind prin intermediul instituţiilor publice la producerea şi / sau prestarea de bunuri / servicii publice. Acestea sunt finalităţile bugetului public.
Definirea bunurilor / serviciilor publice se face pornind de la identificarea caracteristicilor bunurilor şi serviciilor private: divizibilitatea (rivalitatea) şi excluderea (raţionalizarea) consumului.
Pe baza caracteristicilor evidenţiate se pot identifica următoarele categorii de bunuri şi servicii: private, publice, mixte.
1.1.2.2. Mecanismul adoptării deciziilor publice.
Cererea şi oferta de bunuri / servicii publice.
Economiile de piaţă se caracterizează prin protecţia publică a drepturilor de proprietate privată. În aceste economii, bunurile fac obiectul schimburilor între reprezentanţii ofertei şi cei ai cererii. Între cele două categorii apare decizia de schimb care se finalizează printr-un contract în care se precizează cantităţile şi sumele de bani ce urmează a se transfera.
Legătura dintre rezultatul unui contract sau a unui set de contracte şi caracteristicile cererii şi ofertei se sesizează la nivelul mecanismului pieţei. În timp ce la nivelul societăţii, regula care leagă caracteristicile cererii şi ofertei unei colectivităţi de preferinţele membrilor săi este exprimată prin mecanismul bugetar.
Deciziile publice sunt rezultatul aplicării politicilor publice privind nevoile colective, pe de o parte, şi resursele financiare publice, pe de altă parte.
Procesul decizional public şi privat.
Echilibrul dintre cerere şi ofertă se realizează atât în cadrul procesului decizional specific pieţei, cât şi celui din sectorul public, rezultatul fiind decizia individuală la nivelul fiecărui agent economic şi decizia bugetară pentru întreaga colectivitate.
Procesul decizional în sectorul public este un proces centralizat care are un anumit grad de variabilitate în funcţie de regimul politic, finalitatea acestuia fiind decizia bugetară. Aceasta exprimă decizia colectivă a unei autorităţi competente a Guvernului care autorizează cheltuielile din fondurile publice sau venituri la fondurile publice.
Se pot identifica patru tipuri de decizii bugetare.
1. Cumpărarea de factori de producţie de la gospodării şi vânzarea de factori de producţie către alte gospodării;
2. subvenţiile şi taxele pe vânzările de mărfuri în vederea reducerii consumului acestora (de exemplu taxe de poluare);
3. transferurile către alte gospodării;
4. sarcina fiscală a gospodăriilor private (de exemplu: asigurările sociale, TVA, etc.)
Procesul decizional public prezintă trei etape: elaborarea bugetului, execuţia bugetului şi controlul bugetului.
1.2. Evaluarea economiei publice
1.2.1. Evaluarea bunurilor / serviciilor
Valoarea serviciilor publice este greu de măsurat deoarece ele nu sunt vândute la piaţă (apărare naţională, ordine internă, securitatea civilă, administraţia publică, justiţia ş.a.)
În ceea ce priveşte evaluarea, tehnicile folosite sunt: evaluarea prin ieşiri (out puts) sau serviciile propriu-zise destinate beneficiarilor, evaluarea prin intrări (inputs) şi evaluarea mixtă.
1.2.2. Evaluarea politicilor publice
1.2.2.1 Prezentarea criteriilor de evaluare a politicilor publice.
1. Criteriul echităţii.
2. Eficienţa economică sau optimalitatea.
3. Paternalismul politicilor guvernamentale.
4. Libertatea individuală de alegere.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Capitolul II Examen Sub 2(mic).doc
- Capitolul II Examen Sub 2.doc
- Cursul I Examen Sub 1.doc
- Cursul III.doc
- Cursul IV.doc
- Cursul IX- Examen Sub 2(mic).doc
- Cursul IX- Examen Sub 2.doc
- Cursul V.doc
- Cursul VI.doc
- Cursul VII.doc
- Cursul VIII.doc
- Cursul X.doc
- Cursul XI.doc
- Cursul XII.doc
- Cursul XIII.doc
- Cursul XIV.doc
- Cursul XV.doc
- Cursul XVI.doc