Bursa în Economia Contemporană

1.Definirea, clasificarea şi funcţiile bursei

1.1.Principalele caracteristici ale bursei

Bursa reprezintă o tehnică managerială de afaceri economice specifică economiei de piaţă, având un caracter concurenţial şi care concentrează în timp

şi în spaţiu cererea şi oferta de mărfuri, servicii, valori (efecte de comerţ) şi devize, se desfăşoară după o procedură determinată potrivit unui program, într-un loc cunoscut, în prezenţa vânzătorilor şi a cumpărătorilor sau a reprezentanţilor acestora.

Bursele prezintă o serie de caracteristici:

- au un caracter colectiv, în sensul că sunt asociaţii care oferă celor interesaţi

facilităţi de negociere;

- activitatea se desfăşoară conform regulamentului bursei şi sub supravegherea autorităţilor competente;

- comercializarea la bursă se face în mod practic în cadrul unor şedinte (sesiuni) fixate potrivit programului bursei;

- preţurile stabilite la bursă (cotaţiile) sunt operativ difuzate prin mijloacele de informare în masă, fiind accesibile tuturor celor interesaţi, publicului larg;

- sunt pieţe concurenţiale, care concentrează un număr mare de ofertanţi şi cumpărători, încheierea contractelor realizându-se printr-un procedeu de tipul licitaţiei, respectiv prin confruntarea directă a cererii cu oferta;

- piaţa bursieră este o piaţă de titluri, acestea consemnând fie proprieteatea asupra mărfii (conosamentul sau warantul), fie participaţii sau creanţe ale deţinătorului lor (acţiuni şi obligaţiuni), fie drepturile asupra unor active monetare sau financiare.

Pentru ca o bursă să poată funcţiona în bune condiţii, trebuie îndeplinite o serie de cerinţe ce ţin atât de natura mărfurilor şi valorilor tranzacţionate, cât şi de amploarea comerţului cu acestea.

1.2. Clasificarea burselor

Bursele caracteristice. Bursele cele mai importante, care au un rol însemnat în stabilirea preţurilor internaţionale şi a cursurilor monetare şi totodată oferă informaţii utile cu privire la volumul ofertei şi al cererii, la raporturile dintre acestea, sunt considerate burse (pieţe) caracteristice şi au, deci, o relevanţă internaţională, astfel că pot fi denumite burse internaţionale şi sunt situate fie în zonele de producţie, fie cele de consum.

Bursele se pot clasifica după mai multe crieterii:

a) În funcţie de sfera de cuprindere şi varietatea tranzacţiilor încheiate, bursele pot fi:

Bursele generale sunt pieţe unde se tranzacţionează o gamă largă şi

variată de mărfuri , iar uneori şi titluri sau devize. Printre bursele de acest fel, menţionăm cele din Amsterdam, Lima, Rio de Janeiro etc.

Bursele specializate vizează o structură determinată, limitată de mărfuri, uneori chiar de o singură marfă sau numai hârtii de valoare. De regulă, aceste burse menţionează în denumirea lor şi specificul activităţii pe care o desfăşoară: “ London Metal Exchange”, “New York Cotton Exchange”, “New York Stock Exchange” etc.

Fără îndoială că in cazul burselor concepţia de specializare este foarte flexibilă.

b) În raport cu obiectul lor de activitate, bursele pot fi grupate în:

Bursele de mărfuri, au ca obiect de activitate încheierea de tranzacţii comerciale pentru mărfuri fungibile – înrudite calitativ, substituibile şi perfect conservabile.

Bursele de mărfuri pot funcţiona dacă sunt îndeplinite cel puţin următoarele condiţii:

- produsele trebuie să fie omogene pentru a permite standardizarea, uniformizarea şi divizibilitatea contractului de bursă şi interşanjabilitatea loturilor de marfă – în general condiţie îndeplinită de mărfurile fungibile;

- produsele trebuie să poată fi depozitate pe o perioadă mai indelungată, fără ca prin aceasta să li se modifice calităţile (ca urmare a progresului tehnic s-au creat posibilităţi de depozitare a unor mărfuri considerate altădată perisabile );

- oferta de bunuri cotate trebuie să fie amplă pentru desfaşurarea transportului în condiţii normale; cererea pentru bunurile cotate trebuie la rândul său, să fie de asemenea amplă, dar şi solvabilă şi relativ constantă. Solvabilitatea crează fluiditatea pieţei – uşurinţa de a intra şi ieşi din contracte fără a afecta preţurile - , iar concurenţa cererii permite încheierea unui unui volum suficient de tranzacţii necesar menţinerii unei activităţi permanente.

Mărfurile trebuie să fie produse, comercializate şi consumate de un număr mare de participanţi, iar preţurile şi condiţiile de tranzacţionare să nu poată fi decisiv influenţate de un grup restrâns ceea ce ar favoriza tendinţele monopoliste.

În prezent există aproximativ 40 de burse de mărfuri principale, la care se negociază contracte reprezentând peste 80-100 de produse, în utimii ani.