Capitalul în Agricultura României

Obiective:

- definirea conceptului de capital in optica economica, optica juridica, optica contabila si optica doctrinara ;

- prezentarea dimensiunii si dinamicii capitalului de exploatare din agricultura Romaniei

- intelegerea mecanismului investitiilor, al factorilor care le determina si a corelatiilor pe care le antreneaza ;

- Intelegerea structurii si particularitatilor investitiilor în agricultura

- Prezentarea criteriilor de apreciere a unui proiect de investitii;

- Cunosterea principalelor surse de asigurare cu capital in agricultura

Cuvinte cheie:

- capital

- capital tehnic

- capital fix si capital circulant

- capital de exploatare

- septel mort

- septel viu

- investitie

- progres tehnic

- rentabiltate financiara ;

- beneficiu actualizat

- amortizare

CAPITALUL ÎN AGRICULTURA ROMÂNIEI

4.1. Abordarea conceptuala a capitalului; rolul si structura capitalului în agricultura

CAPITAL – termenul s-a impus din secolul al XII-lea cu sensul de fond sau stoc de marfuri, la care se adauga masa de bani aducatori de venit (sub forma de dobânda). Din secolul XIV notiunea de capital primeste noi acceptiuni, semnificând bogatie, avere, valoare care sporeste, patrimoniu. Sensul modern al termenului capital este fundamentat în secolul XVIII-lea de catre fiziocratul francez A.J. Turgot, dupa care capitalul reprezinta un participant la producerea de valoare si pe profit.

În economia de piata capitalul se afla în posesia firmelor private si publice si a indivizilor carora le revine inevitabil uzufructul si riscul. Dreptul de proprietate asupra capitalului confera detinatorilor capacitatea de a-l înstraina, folosi si gestiona asa cum gasesc de cuviinta, fara a încalca legea si libertatea de actiune a altor agenti economici. Bunurile care alcatuiesc capitalul au valoare de piata, se vând si se cumpara la preturi pe care agentii cererii si ofertei le considera acceptabile. De altfel, numele societatii (orânduirii) capitaliste deriva din faptul ca acesteia îi este definitorie posibilitatea ca oricine sa detina si sa obtina profit de pe urma capitalului.

În prezent exista optici diferite de a privi capitalul, iar termenul este folosit cu semnificatii foarte diverse atât în literatura stiintifica cât si în vorbirea curenta. Pentru a realiza un minimum de rigoare stiintifica, de cele mai multe ori termenului de capital i se asociaza anumite atribute: tehnic, fix, circulant, financiar, social etc. Alte ori este necesara sublinierea opticii din care este definit si analizat capitalul. În literatura si practica statelor cu economie de piata se disting: optica economica, optica juridica, optica contabila si optica doctrinara de definire si analiza a capitalului.

1. În optica economica capitalul este definit din doua puncte de vedere : al productiei si al repartitiei.

a) Din punctul de vedere al productiei, capitalul numit si tehnic sau real este un factor de productie; desemneaza ansamblul bunurilor produse prin activitatea economica si folosite pentru obtinerea altor bunuri si servicii aducatoare de venit (explicit sau implicit). Ca factor de productie capitalul (tehnic) se deosebeste de ceilalti factori de productie pentru ca este derivat, este rezultatul unor procese anterioare de productie. El se deosebeste si de alte bunuri finale rezultate dintr-un proces de productie anterior (îmbracaminte, alimente etc., în general bunuri de consum sau satisfactori) pentru ca bunurile care-l formeaza pot servi doar indirect la satisfacerea trebuintelor si anume prin intermediul bunurilor si serviciilor la a caror producere participa împreuna cu alti factori de productie. Pentru ca servesc activitatii economice din care se obtin alte bunuri si servicii, bunurile din care este alcatuit capitalul factor de productie se mai numesc bunuri de capital, capital tehnic, bunuri de productie. Capitalul ca factor de productie se deosebeste si de bani (inclusiv de forma baneasca a capitalului), pentru ca banii, chiar cei disponibili pentru cumpararea de masini, echipamente, pamânt, animale, alte facilitati productive ca atare nu produc nimic si, nu pot fi considerati ca o resursa economica.